Dezvoltări instituţionale în domeniul ocupării şi formării profesionale
Precizare privind răspunderea: Aceste informaţii sunt difuzate ca un serviciu către public; ele nu au fost elaborate sau aprobate de către Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă. Responsabilitatea pentru conţinut aparţine exclusiv autorilor.
După consultarea confederaţiilor patronale şi sindical reprezentative la nivel naţional, membre în Consiliul Economic şi Social (CES) pe parcursul a cinci seminarii de dezbateri publice, proiectul de lege pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Observatorului Naţional al Ocupării şi Formării Profesionale a Forţei de Muncă (ONOFP) a fost finalizat şi afişat de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFES) pe site-ul propriu în martie 2008. Observatorul va reprezenta un instrument important pentru strategiile şi politicile pieţei muncii din România.
Motivaţia iniţiatorului
În luna martie 2008, Guvernul României a supus dezbaterii publice, prin Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFES) pe site-ul propriu, proiectul de lege pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Observatorului Naţional al Ocupării şi Formării Profesionale a Forţei de Muncă (ONOFP).
Politicile în domeniul ocupării forţei de muncă şi formării profesionale continue din România sunt elaborate de către MMFES iar implementarea intrând în atribuţiile unei reţele de instituţii naţionale şi locale.
Este vorba de:
- Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), instituţie tripartită, care gestionează strategiile şi politicile privind ocuparea şi formarea profesională a celor care se află în căutarea unui loc de muncă. ANOFM operează atât la nivel naţional cât şi prin structuri teritoriale;
- Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA), de asemeni organism tripartit, cu rol consultativ în fundamentarea strategiilor şi promovarea politicilor de formare profesională prin autorizarea furnizorilor de formare, elaborarea standardelor ocupaţionale şi certificarea competenţelor dobândite de adulţi;
- Direcţiile judeţene de muncă şi protecţie socială ale MMFES;
- Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale (INCSMPS) realizează studii şi cercetări teoretice şi aplicative privind piaţa muncii, resursele umane şi protecţia socială.
Fiecare dintre aceşti actori gestionează segmente şi informaţii parţiale privind ocuparea şi formarea profesională a forţei de muncă, conferind însă viziuni fragmentare asupra domeniul.
În prezent, România implementează ‘Programul Naţional de Reforme’, prin care sunt asumate priorităţile din Strategia Lisabona revizuită, precum şi ‘Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane’, finanţat din ‘Fondul Social European’.
Având în vedere provocările pieţei naţionale şi ale pieţei interne comunitare ale muncii, se simte nevoia unei instituţii specializate pentru monitorizarea şi evaluarea impactului strategiilor, politicilor, reformelor şi sfidărilor, inclusiv prin asigurarea participării nemijlocite a partenerilor sociali, a reprezentanţilor mediului academic şi de afaceri.
Paşi parcurşi în elaborarea proiectului de lege
Începând cu anul 2006, iniţiativa înfiinţării ONOFP a fost prezentată de MMFES, reprezentanţilor partenerilor sociali, ai mediului de afaceri şi ai altor instituţii publice.
În acest scop au fost organizate trei seminarii regionale în anul 2006 şi două seminarii de prezentare publică în anul 2007, pe parcursul cărora au fost dezbătute trei variante de organizare. În final s-a optat pentru funcţionarea Observatorului ca instituţie de specialitate coordonată de MMFES.
La dezbateri şi la procesul de consultare au participat organizaţii patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, membre în Consiliul Economic şi Social (CES), instituţii publice cu atribuţii în domeniu, etc.
Rolul, funcţiile şi atribuţiile Observatorului
Prin lege, Observatorul îndeplineşte rolul de sursă informaţională naţională privind fenomenele şi procesele specifice pieţei muncii.
Funcţiile principale ale acestuia sunt:
- instrument de monitorizare şi evaluare a impactului strategiilor şi politicilor specifice;
- furnizor de date, analize şi studii privind evoluţiile cantitative şi calitative în domeniul pieţei muncii.
Principalele atribuţii înscrise în lege sunt:
- identificarea actorilor şi a fenomenelor din domeniu;
- construirea unui sistem naţional de colectare, prelucrare şi analiză a datelor şi informaţiilor;
- realizarea pe bază de contract cu instituţii specializate de studii, analize, evaluări şi sinteze specifice;
- crearea unui sistem de evidenţă electronică a locurilor de muncă vacante;
- evaluarea politicilor pieţei muncii şi formării profesionale, inclusiv prin optimizarea relaţiilor dintre sistemul de educaţie şi piaţa muncii;
- publicarea de rapoarte de activitate, etc.
Comentarii
Prin lege, Observatorul va deveni operaţional începând cu 1 ianuarie 2009, sursele de finanţare fiind asigurate de bugetul de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi din alte contribuţii publice sau private.
Din perspectiva relaţiilor industriale, noutatea este reprezentată de faptul că legea asigură un cadru prin care partenerii sociali, instituţiile, autorităţile publice, organismele guvernamentale şi neguvernamentale deveni în egală măsură şi parteneri ai Observatorului cu drepturi şi obligaţii specifice.
Dr Luminita Chivu, Institutul de Economie Naţională, Academia Română