Când devin adulți: tinerii în lumea post-pandemie

La sfârșitul pandemiei de COVID-19, mulți tineri din Europa au constatat că au fost forțați să-și schimbe cel puțin o parte din planurile de viitor - în ceea ce privește parcursul educațional și profesional, condițiile de locuit și întemeierea unei familii. Piața muncii din Europa continuă să fie solidă, iar condițiile economice favorabile au contribuit la o rată de ocupare a tinerilor mai mare decât cea observată oricând în ultimii 15 ani. Presiunile asupra planurilor tinerilor au crescut însă în ceea ce privește locuințele și costul vieții și persistă preocupările legate de starea psihică a tinerilor. Acest raport oferă o imagine de ansamblu aprofundată a vieții tinerilor după pandemie, cu accent pe planurile de viitor și pe situațiile care pot împiedica sau pot contribui la împlinirea lor.

Contextul politicii

În timpul pandemiei, politica s-a axat pe sprijinirea întreprinderilor să supraviețuiască, însă instituțiile UE au mărit și sprijinul în materie de ocupare în rândul tinerilor, introducând Garanția pentru tineret consolidată, care a extins limita de vârstă pentru persoanele vizate de acest program de la 25 la 29 de ani. Progresele înregistrate și provocările cu care s-au confruntat la punerea în aplicare a programului sunt prezentate în acest raport, subliniind importanța continuării sprijinului pentru Garanția pentru tineret consolidată. Acest lucru este necesar în special deoarece măsurile legate de ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor au fost oarecum subreprezentate în rândul măsurilor sprijinite de Mecanismul de redresare și reziliență.

Principalele constatări

• Rata de ocupare în rândul tinerilor din UE este mai mare decât oricând după 2007, iar proporția de tineri care nu au un loc de muncă, nu urmează o formă de învățământ și nu participă la activități de formare profesională (NEET) a atins un nivel minim istoric. În plus, proporția de lucrători descurajați în rândul tinerilor NEET a atins cel mai scăzut nivel înregistrat.
   
• Se observă semne de îmbunătățire a calității locurilor de muncă pentru tineri, cu mai puține contracte temporare involuntare, o mai mare siguranță percepută a locului de muncă și un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată decât în anii pandemiei.
   
• Cu toate acestea, tinerii sunt mai puțin mulțumiți de locurile lor de muncă decât cohortele mai în vârstă și ar dori o mai mare autonomie în muncă. Aproape jumătate din tineri doresc să-și schimbe locul de muncă într-un an, iar procentele sunt mai mari în cazul celor care nu pot să lucreze niciodată de acasă și al celor cu contracte precare.
   
• Cei mai mulți tineri caută oportunități de formare profesională sau de continuare a studiilor. Experiența unui stagiu de practică este frecventă în UE. S-a constatat însă că inegalitățile – de exemplu, disparitățile de gen – afectează calitatea stagiilor.
   
• Dificultățile legate de locuință se numără printre principalele obstacole care îi împiedică pe tineri să devină independenți. Tinerii care au o situație financiară mai slabă au mai puține șanse să se mute din casa părintească, ceea ce poate crea o presiune financiară și asupra gospodăriei. Prin urmare, este foarte probabil ca tinerii care locuiesc cu părinții să întâmpine dificultăți în a face față cheltuielilor.
   
• Neconcordanțele dintre aspirațiile tinerilor și planurile lor concrete sunt deosebit de frecvente când vine vorba despre locuință. Din ce în ce mai mulți tineri ar dori să-și cumpere o locuință, dar sunt nevoiți să închirieze.  În plus, acest raport a constatat că aspirațiile neîmplinite de a se muta din casa părintească sunt asociate cu o probabilitate mai mare de a se simți excluși din societate.
   
• Tinerii au raportat niveluri neobișnuit de scăzute ale stării psihice în timpul pandemiei. Până în 2023, starea psihică a tinerilor s-a îmbunătățit. Această îmbunătățire a fost însă mai slabă decât în rândul persoanelor cu vârsta de peste 30 de ani. În plus, cercetările au constatat că, atunci când vine vorba de obținerea unui loc de muncă, neconcordanța dintre aspirații și planurile concrete este asociată cu un risc mai mare de depresie în rândul tinerilor.
   
• Dintre tinerii respondenți din întreaga UE, 40 % s-ar muta în străinătate în următorii trei ani dacă ar putea, iar aproape un sfert intenționează să facă acest lucru. Cu toate acestea, se observă mari diferențe la nivel național.
   
• Mulți tineri intenționează să-și întemeieze o familie în curând: peste jumătate din tinerii sub 35 de ani ar dori să se mute împreună cu un partener în următorii trei ani, iar aproximativ o treime ar dori să se căsătorească și o proporție similară ar dori să aibă copii. Veniturile mai mari și traiul împreună cu părinții sunt asociate cu o probabilitate mai mare ca tinerii să planifice să aibă copii în curând. În schimb, tinerii LGBTQ+ și cei cu risc de depresie sunt mai predispuși să se confrunte cu o nepotrivire între dorința de a avea copii și planurile în acest sens.
   
• În ceea ce privește progresele înregistrate în Garanția pentru tineret consolidată, presiunile asupra politicilor active de pe piața muncii sunt mai reduse, având în vedere rata actuală mare de ocupare a tinerilor, ceea ce dă impresia generală de încetinire. Cu toate acestea, în multe țări din sudul Europei există în continuare rate NEET și disparități regionale mari, iar aceste țări și-au exprimat îngrijorarea cu privire la capacitatea programului de a obține rezultate în regiunile cele mai defavorizate.
   
• În multe țări, mamele tinere sunt mai susceptibile de a fi NEET decât bărbații tineri, responsabilitățile familiale fiind acum cel mai important motiv pentru care sunt NEET. Cu toate acestea, măsurile de politică ale UE care vizează în mod specific mamele tinere sau femeile tinere sunt în general rare.

Indicatori pentru elaborarea politicilor

• Sprijinul continuu pentru punerea în aplicare a Garanției pentru tineret consolidate este esențial, în special având în vedere dovezile că politicile de tineret au evidențiat în mod disproporționat educația formală în raport cu integrarea pe piața muncii.
   
• Ar putea fi necesar să se pună un accent mai mare pe dimensiunea de gen a ratei NEET, deoarece, în mai multe țări, mamele tinere sunt în prezent grupul cel mai susceptibil de a fi NEET.
   
• Eforturile anterioare de punere în aplicare a Garanției pentru tineret au vizat extinderea capacităților fiecărei țări de a intra în contact cu tinerii și de a îmbunătăți cadrul pentru a-i corela cu serviciul adecvat, înființând în același timp noi servicii acolo unde este necesar. Eforturile actuale urmăresc, de asemenea, să monitorizeze alinierea serviciilor la nevoile tinerilor, cu o abordare participativă mai puternică. Strategiile naționale și regionale ar trebui să se concentreze asupra tinerilor dezangajați și vulnerabili, în special din zone slab urbanizate și cartiere defavorizate, precum și asupra furnizării de resurse și informații necesare către instituții și partenerii acestora. Raportul oferă exemple de bune practici din țări precum Belgia, Bulgaria, Finlanda și Spania.
   
• Munca decentă trebuie să se afle în centrul politicii de ocupare în rândul tinerilor. Piața muncii rămâne precară și inechitabilă pentru tânăra generație, având în vedere costul vieții și costul locuințelor. Deși există locuri de muncă disponibile, multe sunt neatractive, prost plătite și nu le pot oferi tinerilor un trai decent.
   
• Deși Garanția pentru tineret consolidată este considerată în primul rând o politică economică/de ocupare a forței de muncă, succesul său este strâns legat de domeniile de politică reprezentate de familie, locuințe și îngrijirea copiilor, de măsurile de combatere a discriminării de gen și a discriminării intersecționale, precum și de sinergiile cu strategia Comisiei Europene din 2023 în domeniul sănătății psihice.