Actorii și instituțiile din Polonia

Ministerul Familiei, Muncii și Politicii Sociale (Ministerstwo Rodziny, Pracy i Polityki Społecznej, MRPiPS) se ocupă în prezent de problemele legate de dialogul social (printr-un departament special) și asigură infrastructura (spații și sprijin organizațional și tehnic) pentru dialogul social tripartit la nivel național (și anume RDS) și pentru organismele sectoriale de dialog social (în majoritatea cazurilor, comitetele sunt afiliate MRPiPS). MRPiPS menține, de asemenea, un registru al comitetelor de întreprindere și al contractelor colective de muncă cu mai mulți angajatori și este responsabil pentru discutarea noilor reglementări de drept al muncii propuse de guvern cu partenerii sociali. La sfârșitul anului 2020, afacerile muncii au migrat de la MRPiPS la un minister mai orientat spre afaceri, Ministerul Dezvoltării, Muncii și Tehnologiei de atunci (Ministerstwo Rozwoju, Pracy i Technologii), care a devenit Ministerul Dezvoltării Economice și Tehnologiei (Ministerstwo Rozwoju i Technologii, MRiT). În 2021, MRiT a fost slăbit pe măsură ce problemele de muncă au revenit la MRPiPS. În prezent, atât MRPiPS, cât și MRiT sunt slabe din punct de vedere politic și dependente de prim-ministru și de liderii partidelor politice. Ministerul Educației Naționale (Ministerstwo Edukacji Narodowej) a fuzionat cu Ministerul Științei și Învățământului Superior (Ministerstwo Nauki i Szkolnictwa Wyższego) și a fost redenumit Ministerul Educației și Științei (Ministerstwo Edukacji i Nauki).

Inspectoratul Național al Muncii (Państwowa Inspekcja Pracy, PIP) este un organism administrativ central (condus de Inspectorul Șef al Muncii, numit de parlament) responsabil cu monitorizarea respectării și aplicării legislației muncii. PIP este supravegheat de Consiliul pentru Protecția Muncii (Rada Ochrony Pracy). În special, prerogativele PIP se referă la respectarea drepturilor lucrătorilor, respectarea reglementărilor privind sănătatea și securitatea, legalitatea încadrării în muncă și acordarea de asistență și consiliere cetățenilor în chestiuni legate de dreptul muncii. La de voievodat (regional), există inspectorate districtuale de muncă (Okręgowe Inspektoraty Pracy) a căror sarcină (pe lângă cele menționate mai sus) este de a înregistra contracte colective de muncă noi și modificate cu un singur angajator. Inspectorii de muncă își îndeplinesc sarcinile prin întreprinderea de acțiuni preventive (diseminarea cunoștințelor, promovarea sănătății și securității la locul de muncă și consilierea angajatorilor și angajaților) și audituri la locul de muncă (control la fața locului și anchete indirecte). Există două categorii de audituri, de rutină și intenționate (programate), acestea din urmă vizând inspectarea anumitor sectoare sau întreprinderi.

Instanțele de muncă sunt unități organizaționale separate și autonome ale instanțelor generale (locale, districtuale și de apel) și sunt responsabile de audierea și soluționarea chestiunilor legate de dreptul muncii (acțiuni legate de încadrarea în muncă și de raportul de muncă, acțiuni legate de alte raporturi juridice cărora li se aplică reglementările de drept al muncii, stabilirea existenței unui raport de muncă și soluționarea despăgubirilor în cazurile de accidente de muncă și boli profesionale). În instanțele de dreptul muncii, există o procedură în două etape.

Centrul pentru Parteneriat Social "Dialog" (Centrum Partnerstwa Społecznego "Dialog") este o instituție controlată de stat responsabilă cu promovarea dialogului social (prin inițierea și menținerea dezbaterii publice, a activităților de cercetare și publicare).

Reprezentativitatea organizațiilor partenerilor sociali la nivel național este reglementată de Legea din 2015 privind Consiliul pentru dialog social și alte organisme de dialog social. Cu toate acestea, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească partenerii sociali rămân identice cu legislația obligatorie anterioară. Sindicatele trebuie să fie una dintre următoarele și trebuie să aibă cel puțin 300.000 de membri, care să acopere entități care desfășoară activități în cel puțin jumătate din toate secțiunile Clasificării activităților poloneze (PKD, Polska Klasyfikacja Działalności), dar nu pot fi numărați mai mult de 100.000 de membri angajați într-o anumită secțiune PKD:

• un sindicat la nivel național

• o asociație (federație) de sindicate la nivel național

• o organizație intersindicală la nivel național (confederație)

Pentru organizațiile patronale, condițiile sunt următoarele.

• Acestea trebuie să desfășoare operațiuni la scară națională.

• Entitățile membre trebuie să angajeze cel puțin 300.000 de persoane în total.

• Entitățile membre trebuie să desfășoare operațiuni în cel puțin jumătate din toate secțiunile PKD, dar nu pot fi numărați mai mult de 100.000 de angajați pentru fiecare secțiune.

Despre reprezentarea sindicatelor

Legea sindicatelor din 1991 acordă dreptul de a înființa sindicate angajaților – adică persoanelor care lucrează pe baza contractelor de muncă.

Alte categorii mai mari de lucrători care sunt excluși de la calitatea de membru al sindicatului sunt judecătorii, funcționarii publici din administrația statului, soldații profesioniști și funcționarii Oficiului pentru Protecția Statului (Agencja Bezpieczeństwa Wewnętrznego). Există, de asemenea, categorii specifice de persoane active pe piața muncii care nu se bucură de dreptul de a înființa sindicate, dar sunt eligibile pentru a se alătura organizațiilor sindicale existente, inclusiv pensionarii, șomerii, lucrătorii de la distanță și lucrătorii temporari. Există, de asemenea, reglementări speciale privind apartenența la sindicate pentru ofițerii de poliție, polițiștii de frontieră, gardienii închisorilor și Serviciul de Pompieri de Stat (Państwowa Straż Pożarna), precum și pentru angajații Camerei Supreme de Control (Najwyższa Izba Kontroli).

Din cauza unei definiții restrânse a dreptului de asociere din Legea sindicatelor, persoanele care desfășoară activități independente și cei care lucrează pe baza contractelor de drept civil nu sunt eligibile pentru a adera sau a organiza sindicate. Deoarece cel puțin 10 angajați sunt obligați să înființeze un sindicat la nivel de întreprindere, cei care lucrează în microîntreprinderi (aproximativ 40% din totalul angajaților) sunt de asemenea excluși.

În urma valului brusc de sindicalizare din anii 1990, densitatea sindicală în 2004 a fost de 21,5% conform datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Potrivit celui mai recent sondaj al Centrului de Cercetare a Opiniei Publice (Centrum Badania Opinii Społecznej, CBOS), densitatea sindicatelor în 2021 a fost de 10,5%.

Numărul de membri și densitatea sindicatelor, 2010-2021

Note: * Proporția angajaților care sunt membri ai unui sindicat. ** Pe baza CBOS (2013), CBOS (2014), CBOS (2015), CBOS (2017), CBOS (2019), CBOS (2021). *** Apartenența la sindicat a angajaților derivă din numărul total de membri ai sindicatului și ajustată, dacă este necesar, pentru membrii de sindicat din afara forței de muncă active, dependente și angajate (și anume, lucrătorii pensionari, lucrători independenți, studenți și șomeri). Calcule proprii ale autorului pe baza rapoartelor CBOS. Calcule proprii ale autorului pe baza rapoartelor CBOS și a Eurostat [lfsa_egan], date privind ocuparea forței de muncă. AIAS ICTWSS, Institutul pentru Studii Avansate ale Muncii din Amsterdam: Caracteristicile instituționale ale sindicatelor, stabilirea salariilor, intervenția statului și pactele sociale; n.a., nu se aplică.

Principalele confederații și federații sindicale

Un total de trei organizații sindicale din Polonia îndeplinesc criteriile de reprezentativitate la nivel național (a se vedea tabelul de mai jos) și participă la RDS. Acestea sunt Solidaritatea sindicală independentă autonomă (Niezależny Samorządny Związek Zawodowy Solidarność, NSZZ Solidarność), Alianța sindicatelor din toată Polonia (Ogólnopolskie Porozumienie Związków Zawodowych, OPZZ) și Forumul sindicatelor (Forum Związków Zawodowych, FZZ).

Principalele confederații și federații sindicale

Surse: Date auto-raportate (informații obținute de la reprezentanții sindicatelor) pentru NSZZ Solidarność și OPZZ; estimare bazată pe CBOS (2013), CBOS (2014), CBOS (2015), CBOS (2017), CBOS (2019), CBOS (2021) și Eurostat [lfsa_eegaed], date privind numărul de angajați pentru 2019.

Din 2020 nu au avut loc schimbări organizaționale majore în cadrul mișcării sindicale. Din 2013, a existat un nivel de cooperare fără precedent între cele trei mari confederații sindicale. În primul rând, cele trei sindicate au luat o decizie unanimă de a abandona dialogul social la nivel central. Ulterior, au lansat o campanie împotriva politicii guvernamentale (ședințele comisiei au fost închise publicului și nu au fost înregistrate, ceea ce a ridicat obiecții din partea membrilor săi, dar guvernul, care a fost organizatorul întâlnirilor, nu a intenționat să schimbe acest lucru) și au cooperat împreună la pregătirea propunerilor de reformă ale Comisiei tripartite pentru afaceri sociale și economice. Sindicatele au fost principalii arhitecți ai noii legislații tripartite privind dialogul social adoptată în 2015. Dintre cele trei, NSZZ Solidarność se bucură de cea mai bună relație cu guvernul; de exemplu, este consultat pe subiecte din afara agendei RDS. De asemenea, susține guvernul în conflictul său cu Sindicatul Profesorilor Polonezi (Związek Nauczycielstwa Polskiego).

În mai 2018, Jan Guz a fost reales președinte al OPZZ pentru a patra oară consecutiv la cel de-al nouălea congres național. După moartea sa neașteptată în mai 2019, Andrzej Radzikowski a fost ales președinte al OPZZ. În decembrie 2022, a fost înlocuit de Piotr Ostrowski, care era vicepreședinte din 2018. În mai 2018, Dorota Gardias a fost realeasă în funcția de președinte al FZZ la cel de-al cincilea congres național. În octombrie 2018, NSZZ Solidarność a organizat cea de-a 29-a convenție națională și l-a reales pe Piotr Duda în funcția de președinte pentru un nou mandat de patru ani.

Despre reprezentarea angajatorului

Orice angajator se poate alătura unei organizații patronale. Organizațiile patronale nu s-au dezvoltat deosebit de rapid în anii care au precedat pregătirea raportului anterior. Cu toate acestea, în 2011, Angajatorii din Polonia (Pracodawcy Rzeczypospolitej Polskiej) au raportat o creștere masivă a volumului agregat de locuri de muncă ale angajatorilor asociați, susținând că cifra se ridică la aproximativ cinci milioane de persoane (care lucrează pentru aproximativ 10.000 de angajatori). În 2012, Angajatorii din Polonia au dezvăluit că aproximativ patru milioane de angajați lucrau în total în companiile lor membre. Prin urmare, este dificil de evaluat densitatea actuală a organizațiilor patronale. Situația privind calitatea de membru pare să fi fost stabilă în ultimii ani. Pe site-urile lor, unele organizații raportează scăderi ușoare (de exemplu, Business Centre Club (BCC)) sau creșteri ale numărului de membri (de exemplu, Uniunea Antreprenorilor și Angajatorilor (Związek Przedsiębiorców i Pracodawców, ZPP). Cu toate acestea, o creștere semnificativă este sugerată din nou de informațiile furnizate de Angajatorii din Polonia.

Numărul de membri și densitatea organizațiilor patronale, 2012-2020

Notă: * Procentul de angajați care lucrează într-o unitate care este membră a oricărei organizații patronale implicate în negocieri colective.

Principalele organizații patronale

Există șase organizații patronale la nivel național care au sedii în RDS: BCC, Confederația Lewiatan, Patronatul Poloniei, Federația Antreprenorilor Polonezi (Federacja Pracodawców Polskich, FPP), Asociația Meșteșugurilor Poloneze (Związek Rzemiosła Polskiego, ZRP) și ZPP. ZPP s-a alăturat RDS în noiembrie 2018, după ce instanța de judecată a recunoscut că îndeplinește criteriile reprezentative. FPP s-a alăturat RDS în 2020. Informațiile privind implicarea în negocierile colective sunt colectate prin activitățile proprii de monitorizare ale autorului.

Principalele organizații și confederații patronale

Organisme tripartite și bipartite și concertare

În 2015, cadrul instituțional pentru dialogul social tripartit s-a schimbat fundamental. La nivel central, corpul principal este RDS. Membrii RDS sunt alcătuiți din reprezentanți ai guvernului numiți de prim-ministru și reprezentanți ai confederațiilor sindicale și ai organizațiilor patronale reprezentative la nivel național.

Unsprezece echipe tematice operează în cadrul SDR. Echipele abordează subiecte de dialog social transsectorial, cum ar fi politica economică de stat, piața muncii, dreptul muncii, bugetul asigurărilor sociale, salariile și prestațiile sociale. Există, de asemenea, 18 comitete sectoriale tripartite (trójstronne zespoły branżowe), care consiliază guvernul cu privire la probleme legate de anumite ramuri ale economiei naționale.

La nivel regional, consiliile regionale de dialog social (wojewódzkie rady dialogu społecznego) servesc drept instituții tripartite de dialog social, care își asumă un rol consultativ cu privire la aspecte relevante pentru partenerii sociali la nivel local.

Principalele organisme tripartite și bipartite

Principalul canal de reprezentare a angajaților la locul de muncă este prin intermediul organizațiilor sindicale la nivel de întreprindere (zakładowe organizacje związkowe). Pentru a înființa un nou sindicat la nivel de companie, sunt necesari cel puțin 10 membri, care ulterior trebuie să notifice instanța de judecată pentru ca noul sindicat să fie înregistrat. Angajații care lucrează la locuri de muncă separate (de exemplu, întreprinderi cu mai multe sedii) pot adera la o organizație sindicală intercorporativă (międzyzakładowe organizacje związkowe), dar acestea sunt relativ rare. Sindicatele la locul de muncă fie aparțin direct (ca în cazul NSZZ Solidarność, deoarece este un sindicat general al lucrătorilor), fie sunt asociate cu structuri sectoriale și/sau regionale.

Comitetele de întreprindere există din 2006. Pentru a înființa un comitet de întreprindere, cel puțin 10% dintre angajații care lucrează pentru angajator trebuie să solicite o alegere (buletin de vot general) la organism. Consiliul de întreprindere este ales pentru un mandat de patru ani. Între 2006 și 2008, pragul pentru înființarea unui comitet de întreprindere a fost de 100 de angajați. În prezent, angajatorii cu cel puțin 50 de angajați trebuie să permită înființarea unui comitet de întreprindere. Până în 2009, legea prevedea două căi pentru înființarea unui comitet de întreprindere: la locurile de muncă nesindicalizate, un consiliu urma să fie ales prin vot general, în timp ce, la locurile de muncă sindicalizate, consilierii urmau să fie numiți de sindicatele la nivel de întreprindere. În 2008, Curtea Constituțională a decis că acele reglementări încalcă Constituția. În urma modificării din 2009, toate comitetele de întreprindere provin acum de la alegerile generale, dar, la locurile de muncă sindicalizate, sindicatele au reușit în general să mențină controlul asupra organismelor.

Reglementarea, componența și competențele organismelor