Profilul de țară al vieții profesionale pentru Polonia
Acest profil descrie caracteristicile cheie ale vieții profesionale în Polonia. Scopul său este de a furniza informații de bază relevante privind structurile, instituțiile, actorii și reglementările relevante privind viața profesională.
Aceasta include indicatori, date și sisteme de reglementare privind următoarele aspecte: actori și instituții, relații de muncă colective și individuale, sănătate și bunăstare, remunerare, timp de lucru, competențe și formare, egalitate și nediscriminare la locul de muncă. Profilurile sunt actualizate sistematic la fiecare doi ani.
"Relațiile individuale de muncă" se referă la relația dintre lucrător individual și angajatorul său. Această relație este modelată de reglementările legale și de rezultatele negocierilor partenerilor sociali cu privire la termeni și condiții. Această secțiune analizează începutul și încetarea raportului de muncă și drepturile și obligațiile în Polonia.
Cerințe privind un contract de muncă
În conformitate cu clauza 65 alineatul (3) din Constituție și clauza 190 din Codul muncii, vârsta minimă de muncă este de 16 ani (la 1 septembrie 2018 a fost redusă la 15 ani). Încheierea unui raport de muncă necesită un contract scris care specifică părțile contractului, locul de prestare a muncii, remunerația și componentele acesteia, timpul de lucru și data începerii muncii [clauza 29 alineatul (1) din Codul muncii]. Contractul de muncă scris trebuie să fie emis cel târziu la data începerii activității.
Proceduri de concediere și reziliere
La nivel individual, problemele de concediere și reziliere sunt reglementate de capitolul 2 (secțiunea 2) din Codul muncii. În general, contractul de muncă poate fi reziliat prin:
consimțământul reciproc al părților la contract
o decizie a uneia dintre părți cu preaviz (reziliere cu preaviz)
o decizie a uneia dintre părți fără preaviz (reziliere fără preaviz)
încheierea perioadei pentru care a fost încheiat contractul
finalizarea lucrărilor pentru care s-a încheiat contractul
În cazul contractelor de muncă nedeterminate, durata preavizului depinde de durata de muncă a angajatului (dacă persoana este angajată de cel puțin trei ani, perioada de preaviz este de trei luni). Când contractul este reziliat cu preaviz dat de angajator, angajatul are dreptul la concediu în scopul căutării unui nou loc de muncă (două zile dacă perioada de preaviz este mai mică de trei luni și trei zile dacă perioada de preaviz este de trei luni).
În cazul membrilor de sindicat, angajatorii sunt obligați să notifice sindicatul cu privire la intenția lor și să ofere motive de reziliere a contractului înainte de a da preaviz.
Contractele de muncă nu pot fi reziliate pentru angajații care au mai puțin de patru ani de la vârsta de pensionare (protecție înainte de pensionare).
Angajații pot fi concediați din motive disciplinare (articolul 52 din Codul muncii) în urma unei încălcări grave a obligațiilor de angajat, în urma unei infracțiuni care a dus la o condamnare judecătorească sau a pierderii certificării profesionale din cauza propriei abateri.
La nivel colectiv, concedierile fac obiectul unui regulament separat [Legea privind concedierile colective (Ustawa o szczególnych zasadach rozwiązywania z pracownikami stosunków pracy z przyczyn niedotyczących pracowników)].
Concediu parental, de maternitate și de paternitate
Părinții din Polonia pot beneficia de concediu de maternitate, concediu parental și concediu de paternitate. Potrivit datelor ZUS, concediul de paternitate a devenit mai popular în Polonia în ultimul deceniu; cu toate acestea, scăderea numărului de nașteri a redus numărul. În 2021, 185.200 de tați și-au folosit concediul (aproximativ 55,6% din toți cei eligibili), în timp ce, în 2019, această cifră a fost de 199.800 de tați (53%). Cu toate acestea, concediul parental este încă foarte nepopular în rândul bărbaților – doar aproximativ 1% dintre tați îl împart cu partenerii lor.
Acorduri legale privind concediul
| Maternity leave | |
| Maximum duration | 20 weeks (14 of them are reserved for mothers, after which time fathers can use the six weeks that are left, instead of the mother). A maximum of six weeks can be used before the birth of the child. The duration of basic maternity leave is longer in the case of giving birth to twins (31 weeks), three children (33 weeks), four children (35 weeks) or five or more children (37 weeks). If a woman gives birth to one child, she can apply for an additional six weeks of maternity leave; in the case of twins, the leave can last for eight weeks. |
| Reimbursement | 100% of basic pay (salary) for 26 weeks’ leave 80% of basic pay (salary) for 52 weeks’ leave |
| Who pays? | ZUS In companies with more than 20 employees, it is paid by the employer (from the contributions paid to ZUS). |
| Legal basis | Labour Code and the Act on Financial Benefits Related to Illness and Maternity Paid by Social Security (Ustawa o świadczeniach pieniężnych z ubezpieczenia społecznego w razie choroby i macierzyństwa) |
| Parental leave | |
| Maximum duration | A maximum of 26 weeks after the maternity leave. It can be divided into three parts, which can be used by both the mother and the father – they can take the leave at the same time (13 weeks each) or one of them can take all the leave. One part of the leave has to last for at least eight weeks. |
| Reimbursement | 60–80% of basic pay (salary) |
| Who pays? | ZUS In companies with more than 20 employees, it is paid by the employer (from the contributions paid to ZUS). |
| Legal basis | Labour Code and the Act on Financial Benefits Related to Illness and Maternity Paid by Social Security |
| Paternity leave | |
| Maximum duration | 14 days (including Sunday and Saturday). It can be used from the birth of the child until he or she is one year old. |
| Reimbursement | 100% of basic pay (salary) |
| Who pays? | ZUS In companies with more than 20 employees, it is paid by the employer (from the contributions paid to ZUS). |
| Legal basis | Labour Code and the Act on Financial Benefits Related to Illness and Maternity Paid by Social Security |
Concediu
Aspectele legate de concediul medical fac obiectul reglementării prin Legea privind prestațiile financiare legate de boală și maternitate plătite de securitatea socială. În timpul concediului medical, angajații au dreptul la o indemnizație de concediu medical (în general, aceasta se ridică la 80 % din salariul obișnuit, cu excepția concediului medical colectat în timpul sarcinii, a concediului medical rezultat din accidente survenite în drum spre sau de la locul de muncă sau dacă sunt supuși unui examen medical sau procedurilor care implică donarea de celule, țesuturi sau organe (echivalentul a 100 % din valoarea prestației) sau șederea în spital (în general 70 % din salariul obișnuit)).
În primele 33 de zile, indemnizația de concediu medical este plătită de angajator. După 33 de zile, este plătit de ZUS. Indemnizația de concediu medical poate fi colectată timp de cel mult 182 de zile. În cazul în care angajatul nu se poate întoarce la muncă după 182 de zile, acesta este supus unui control medical de către ZUS pentru a stabili dacă se califică pentru o pensie de invaliditate. În cazurile standard, încetarea raportului de muncă în timpul concediului medical fără termen de preaviz nu este permisă (atâta timp cât salariatul nu este prezent la locul de muncă) (articolul 41 din Codul muncii). De asemenea, este posibilă încetarea raportului de muncă în cazul lucrătorilor care se află în concediu medical mai mult de trei luni și au fost angajați anterior mai puțin de șase luni [clauza 53/1 alineatul (1a) din Codul muncii].
Vârsta de pensionare
Până la 1 ianuarie 2013, vârsta de pensionare era de 65 de ani pentru bărbați și de 60 de ani pentru femei. La 1 ianuarie 2013, vârsta de pensionare a fost majorată la 67 de ani atât pentru femei, cât și pentru bărbați, vârsta de pensionare urmând să crească cu trei luni în fiecare an. La sfârșitul anului 2016, reforma a fost anulată prin modificarea Legii privind pensiile (Ustawa o emeryturach i rentach z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych), astfel încât condițiile anterioare (vârsta de pensionare de 65 și, respectiv, 60 de ani pentru bărbați și, respectiv, femei) au intrat din nou în vigoare în octombrie 2017.
