Actorii și instituțiile din Austria

În ceea ce privește relațiile de muncă și condițiile de muncă, cele mai importante două autorități publice sunt Ministerul Federal al Afacerilor Sociale, Sănătății, Îngrijirii și Protecției Consumatorilor (Bundesministerium für Soziales, Gesundheit, Pflege und Konsumentenschutz, BMSGPK) și, în special, Ministerul Federal al Muncii și Economiei (Bundesministerium für Arbeit und Wirtschaft_,_BMAW). Fuziunea agendelor pentru muncă și economie din aceasta din urmă a avut loc în mai 2022 și a fost declanșată de demisia unui ministru și de reorganizarea repartizării responsabilităților ministerelor. Fuziunea a fost puternic criticată de muncitorii organizați, temându-se că interesele angajaților vor fi neglijate (agendele pentru muncă și economie fuseseră fuzionate într-un singur minister înainte, de către guvernul conservator-populist între 2000 și 2006). Gama de activități ale BMAW include, printre altele, punerea în aplicare a politicii economice și părți ale politicii de ocupare a forței de muncă. De asemenea, este responsabil de supravegherea Serviciului Public de Ocupare a Forței de Muncă (Arbeitsmarktservice , AMS) și, prin urmare, de asigurarea de șomaj, precum și de organizarea Inspectoratului de Muncă (Arbeitsinspektorat); este, de asemenea, responsabil de dreptul muncii. Comisia Federală de Arbitraj (Bundeseinigungsamt , BEA), un organism comun înființat în cadrul BMAW, are un rol decisiv în sistemul de relații de muncă din Austria, prin faptul că are dreptul de a recunoaște organizațiile voluntare de interes colectiv ca părți la negocierea colectivă (sau de a revoca această recunoaștere). Acest organism facilitează astfel dialogul social. BMSGPK este responsabil de politica socială generală și de politica privind persoanele cu handicap, furnizarea de îngrijire și prestațiile sociale. AMS, care este o agenție de serviciu public cu personalitate juridică separată, este responsabilă de plasarea locurilor de muncă și de furnizarea de servicii de consiliere persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și angajatorilor cu privire la cererea și oferta de pe piața muncii. Inspectoratul de Muncă face parte din BMAW și monitorizează condițiile de angajare, inclusiv sănătatea și securitatea la locul de muncă. AMS, BEA și Inspectoratul de Muncă sunt toate sub responsabilitatea BMAW și pot fi, de asemenea, considerate autorități publice importante pentru sistemul de relații de muncă din Austria. În ceea ce privește litigiile individuale de muncă, instanțele de dreptul muncii și de securitate socială (în trei instanțe) sunt competente să se pronunțe asupra tuturor litigiilor care decurg din dreptul muncii și asupra tuturor cererilor de prestații care decurg din dreptul securității sociale, în timp ce litigiile privind asigurările sociale sunt înaintate autorităților administrative sub egida BMSGPK.

Nu există un concept explicit de reprezentativitate care să se aplice organizațiilor de interes colectiv care reprezintă lucrătorii și întreprinderile din Austria. Cu toate acestea, în ceea ce privește capacitatea organizațiilor de voluntariat de a încheia contracte colective, ArbVG identifică câteva condiții prealabile generale pe care trebuie să le îndeplinească o organizație voluntară de interes colectiv: independență (financiară) (în special, trebuie să fie independentă de cealaltă parte a industriei); acoperire ocupațională și teritorială extinsă în ceea ce privește domeniul de membru, ceea ce înseamnă că trebuie să fie operativ cel puțin peste nivelul companiei; și importanță economică majoră în ceea ce privește numărul absolut de membri și activități comerciale pentru a fi în măsură să exercite o putere de negociere efectivă. Reprezentativitatea este legată de capacitatea organizațiilor de interes colectiv de a încheia contracte colective (dreptul de a încheia contracte colective este conferit de BEA) și, prin urmare, de recunoașterea lor ca organizații relevante ale partenerilor sociali.

Despre reprezentarea sindicatelor

Dreptul constituțional austriac protejează dreptul de organizare în contextul libertății generale de asociere (Vereinsfreiheit), garantat tuturor cetățenilor prin articolul 12 din Legea fundamentală din 1867 (Staatsgrundgesetz). Dreptul constituțional garantează, de asemenea, dreptul de a forma asociații pentru protecția intereselor legate de ocuparea forței de muncă în conformitate cu Legea privind asocierile (Vereinsgesetz), care dă efect practic principiului libertății de asociere. În plus, dreptul de organizare este garantat ca drept fundamental independent la articolul 11 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului din 1950, care face parte din dreptul constituțional austriac. În consecință, persoanele fizice din Austria au dreptul de a adera la sindicate și de a se angaja în activitățile lor. Nicio categorie de lucrători sau sectoare nu este exclusă de la acest drept.

Densitatea sindicatelor a scăzut din anii 1960 în Austria. Această tendință se datorează în principal transformării structurale pe termen lung a economiei și ocupării forței de muncă. În bastioanele sindicalizării – și anume în industria prelucrătoare și în sectorul public – ocuparea forței de muncă a scăzut, în beneficiul sectorului privat, care tinde să înregistreze rate scăzute de densitate sindicală, în special în rândul femeilor, muncitorilor cu gulere albe și lucrătorilor atipici. În anii 2000, această tendință s-a accelerat, în special în urma dezvăluirii implicării Federației Sindicatelor Austriece (Österreichischer Gewerkschaftsbund, ÖGB) într-un dezastru financiar legat de fosta sa bancă BAWAG PSK. Cu toate acestea, între 2016 și 2019, s-a înregistrat o creștere a numărului de membri, care ar putea fi atribuită unei creșteri relativ mari a numărului de membri ai Sindicatului Serviciilor Publice (Gewerkschaft Öffentlicher Dienst, GÖD). Această tendință s-a inversat din nou odată cu debutul pandemiei COVID-19, sindicatul pierzând aproximativ 20.000 de membri între 2019 și 2021. Implicarea sindicatelor în elaborarea politicilor publice este foarte instituționalizată în Austria, deoarece ÖGB și cele șapte afiliate ale sale participă la o serie de organisme și comitete, deși pe o bază informală mai degrabă decât formală (juridică). Astfel, acestea nu îndeplinesc sarcini suverane, cum ar fi administrarea pensiilor sau schemele de șomaj. "Sindicatele galbene" (sindicate care au fost înființate de un guvern sau de un angajator sau care sunt dominate sau puternic influențate de un angajator) nu reprezintă deloc o problemă în Austria, din cauza procedurii stricte care reglementează recunoașterea organizațiilor de interese ca parteneri sociali care au capacitatea de a încheia contracte colective.

Numărul de membri ai sindicatelor și densitatea sindicatelor, 2011-2019

Note : * Proporția angajaților care sunt membri ai unui sindicat. ** Apartenența la sindicat a angajaților derivă din numărul total de membri ai sindicatului și ajustată, dacă este necesar, pentru membrii de sindicat din afara forței de muncă active, dependente și angajate (și anume, lucrători pensionari, lucrători independenți, studenți, șomeri).

Sursă : Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică/Institutul de Studii Avansate ale Muncii din Amsterdam Caracteristicile instituționale ale sindicatelor, stabilirea salariilor, intervenția statului și baza de date a pactelor sociale 2021 (baza de date OCDE/AIAS ICTWSS)

Principalele confederații și federații sindicale

În Austria, există o singură federație sindicală: ÖGB.

Principala federație sindicală

În anii 2000, sindicatele austriece s-au confruntat din ce în ce mai mult cu nevoia de fuziune din cauza unei combinații de factori – în special, scăderea numărului de membri și slăbiciunea financiară, în special în urma dezvăluirii implicării ÖGB în dezastrul financiar privind BAWAG PSK. Ca urmare a crizei BAWAG, ÖGB a fost forțată să-și vândă toate acțiunile la bancă în 2006. De atunci, singura sursă de venit pentru ÖGB și sindicatele sale membre au fost cotizațiile plătite de membrii sindicatului. Odată cu cele mai recente procese de restructurare și fuziune, structura sindicală a Austriei sub umbrela ÖGB a fost simplificată semnificativ, comparativ cu sfârșitul anilor 1990. Într-o perioadă de 10 ani, numărul sindicatelor afiliate la ÖGB a fost redus de la 14 la 7. Din 2009, nu au avut loc evoluții notabile.

Despre reprezentarea angajatorului

În Austria există două organizații patronale interprofesionale principale: Camera Economică Federală a Austriei (Wirtschaftskammer Österreich, WKÖ), a cărei componență este obligatorie, și Federația Industriilor Austriece (Industriellenvereinigung, IV), a cărei aderare este voluntară. IV organizează întreprinderi mari, în principal în industria prelucrătoare. Toate întreprinderile și antreprenorii care dețin o licență de afaceri trebuie să se înregistreze la WKÖ (și la subunitățile sale corespunzătoare), care este organizată în subdiviziuni geografice (provincii, cunoscute sub numele de landuri) și secțiuni sectoriale, care sunt împărțite în subunități sectoriale. Companiile care dețin mai multe licențe de afaceri trebuie să se înregistreze în toate grupurile sectoriale WKÖ corespunzătoare. Deoarece mulți angajatori dețin mai mult de o licență de afaceri, există mai mulți membri decât companii asociate cu WKÖ.

Pentru IV și pentru toate celelalte organizații patronale (sectoriale) pentru care aderarea este voluntară, se aplică principiul libertății generale de asociere, astfel cum este prezentat în secțiunea "Despre reprezentarea sindicală" în contextul sindicatelor.

Întrucât calitatea de membru al WKÖ și al subunităților sale este obligatoriu pentru toate întreprinderile austriece (cu excepția celor din agricultură, profesiile liberale și sectorul public necomercial), densitatea WKÖ atât în ceea ce privește întreprinderile, cât și angajații este de 100%. Nu sunt disponibile informații despre densitatea membrilor IV.

Organizațiile patronale – numărul membrilor și densitatea, 2012-2019

Note_: *__Values sunt 100% deoarece toate întreprinderile din sectorul privat (except__in agricultura și profesiile liberale) __must fi membre ale WK__Ö. **__Percentage angajaților care lucrează într-un establishment__that este membru al oricărei organizații patronale care este implicată în bargaining._n.a. colective, nu sunt disponibile.

Principalele organizații patronale

În afară de WKÖ, IV este cea mai importantă organizație patronală din Austria. Domeniul său de membru cuprinde producția și personalul managerial din industria prelucrătoare și întreprinderile asociate cu industria prelucrătoare.

Principalele organizații și federații patronale

În ceea ce privește aspectele economice și sociale generale, concertarea politică tripartită națională este cel mai puternic instituționalizată formal în Comisia paritară (Paritätische Kommission). Această comisie a fost formată inițial din reprezentanți la nivel înalt ai guvernului și ai celor patru organizații majore ale partenerilor sociali. Comisia a condus patru subcomisii: Consiliul consultativ pentru afaceri economice și sociale (Beirat für Wirtschafts- und Sozialfragen), Subcomitetul pentru probleme internaționale (Unterausschuss für Internationale Fragen), Subcomitetul pentru salarii (Lohnunterausschuss) și Subcomitetul pentru concurență și prețuri (Wettbewerbs- und Preisunterausschuss). De la semnarea Declarației de la Bad Ischl de către partenerii sociali în 2006, Comisia paritară a avut o singură subcomisie: Consiliul consultativ pentru afaceri economice și sociale. Comisia paritară a fost punctul focal pentru dialogul social tripartit, unde au fost discutate chestiuni de importanță deosebită, strategii comune și acțiuni concertate, precum și conflictele emergente și au fost luate în considerare recomandările consiliului consultativ. Cu toate acestea, rolul Comisiei s-a diminuat de la aderarea Austriei la Uniunea Europeană în 1995 și s-a întrunit ultima dată în 1998.

Consultarea partenerilor sociali în Austria se bazează pe o practică de cooperare permanentă, dar informală, mai degrabă decât pe reglementări legale. Dialogul tripartit este amplu și tratează o varietate de probleme din toate sectoarele economice. Dialogul social este puternic dezvoltat și are o mare influență asupra elaborării politicilor.

În afară de Comisia paritară, o serie de pacte naționale și regionale de ocupare a forței de muncă (denumite pacte teritoriale de ocupare a forței de muncă) au fost instituite de guvernele (regionale) în strânsă cooperare cu partenerii sociali naționali și regionali pentru a pune în aplicare politici de ocupare a forței de muncă personalizate la nivel național și regional. Participarea partenerilor sociali la politicile guvernamentale de ocupare a forței de muncă este cel mai puternic instituționalizată în AMS (al cărui consiliu de supraveghere are reprezentanți atât ai guvernului, cât și ai partenerilor sociali); MGA este instrumentul de bază pentru realizarea obiectivelor pieței forței de muncă la nivel național și regional. În plus, partenerii sociali sunt reprezentați în instituțiile de asigurări sociale, în BEA și în numeroase alte organisme.

În ceea ce privește concertarea bipartită, există o lungă tradiție de cooperare și negociere voluntară, informală între partenerii sociali atât la nivel național, cât și la nivel sectorial, mai degrabă decât organisme bipartite formalizate.

Principalele organisme tripartite și bipartite

Comitetele de întreprindere (Betriebsräte) sunt singurele organisme din sectorul privat care reprezintă angajații la nivelul locului de muncă. Din punct de vedere juridic, un comitet de întreprindere este un organism care poate fi înființat în cadrul unităților care angajează în mod constant cinci sau mai mulți lucrători. Acesta exercită drepturile de consultare și codeterminare la nivel de loc de muncă conferite prin lege forței de muncă în ansamblu. Comitetele de întreprindere pot fi înființate separat pentru muncitori și muncitori cu gulere albe sau pot reprezenta ambele categorii. Un comitet de întreprindere este ales de forța de muncă – în esență de toți angajații din cadrul unității cu vârsta de 16 ani sau mai mult (vârsta minimă a scăzut de la 18 la 16 ani în 2021) – pentru un mandat de cinci ani. Acest lucru se aplică tuturor comitetelor de întreprindere înființate începând cu 2017; Mandatul anterior de patru ani se aplică comitetelor de întreprindere existente înainte de această dată. Comitetul de întreprindere este ales pe baza reprezentării proporționale, numărul membrilor consiliului fiind determinat de dimensiunea forței de muncă. În ceea ce privește drepturile de informare, consultare și codecizie ale comitetului de întreprindere, angajatorul este obligat să poarte discuții periodice cu consiliul și să-l informeze cu privire la aspectele relevante pentru forța de muncă. Cel mai important instrument pentru exprimarea de către comitetul de întreprindere a drepturilor sale de codecizie asupra unei anumite game de aspecte sociale este încheierea unui acord de lucrări (Betriebsvereinbarung) între conducere și comitetul de întreprindere.

În sectorul public, există o serie de norme speciale privind organismele de reprezentare a angajaților (Personalvertretung) pentru fiecare dintre marii angajatori – și anume, guvernul federal, guvernele provinciale (landuri), administrațiile locale și întreprinderile publice. Normele sunt stabilite prin dispoziții legale speciale. Aceste organisme corespund în mare măsură comitetelor de întreprindere din sectorul privat.

Reglementarea, componența și competențele organismului reprezentativ