Actorii și instituțiile din Belgia

Guvernul federal este responsabil pentru dreptul muncii și securitatea socială. Serviciul public federal belgian (SPF) pentru ocuparea forței de muncă, muncă și dialog social este responsabil de serviciile administrative federale privind piața muncii și de dialogul social, cum ar fi reglementarea pieței muncii. Inspectoratul de muncă face parte din acest serviciu public federal și supraveghează punerea în aplicare a dreptului social și a bunăstării la locul de muncă. Indemnizațiile, cum ar fi plățile de șomaj sau primele de întrerupere a carierei, sunt sub autoritatea Oficiului Național pentru Ocuparea Forței de Muncă.

În urma celei de-a șasea reforme de stat (2011-2012), responsabilitățile pentru formarea profesională, politicile privind piața muncii pentru grupurile țintă și majoritatea măsurilor de activare a locurilor de muncă pentru șomeri au fost transferate regiunilor belgiene. Serviciile publice responsabile sunt Serviciul public flamand de ocupare a forței de muncă (Vlaamse Dienst voor Arbeidsbemiddeling en Beroepsopleiding, VDAB) pentru regiunea flamandă, Oficiul regional de formare profesională și ocupare a forței de muncă (Office communautaire et régional de la formation professionnelle et de l'emploi, FOREM) pentru regiunea valonă și Actiris pentru regiunea Bruxelles.

Instanțele de dreptul muncii sunt principalele instituții care asigură asigurarea respectării drepturilor lucrătorilor. Cu toate acestea, în funcție de tipul de litigiu, medierea poate avea loc în cadrul unei companii.

Principala instituție de monitorizare și promovare a sănătății și securității la locul de muncă este Consiliul Superior pentru Prevenire și Protecție la Muncă (Conseil supérieur pour la prevention et la protection au travail/Hoge Raad voor Preventie en Bescherming op het Werk).

• FPS Ocuparea Forței de Muncă, Muncă și Dialog Social, Conseil supérieur pour la prévention et la protection au travail

Legea privind contractele colective din 1968 (modificată prin Legea din 30 decembrie 2009) stabilește criteriile de reprezentativitate. Pentru a fi reprezentativ, un sindicat sau o organizație patronală trebuie să aibă cel puțin 125 000 de membri, să fie o organizație interocupațională (sau să facă parte dintr-o organizație interprofesională) de lucrători sau angajatori și să reprezinte majoritatea absolută a sectoarelor și activităților din sectorul privat și public.

Aceste criterii determină reprezentativitatea externă a sindicatelor. Atunci când un sindicat îndeplinește aceste criterii, poate încheia contracte colective, poate solicita reprezentare într-o comisie mixtă și poate fi reprezentat în Consiliul Economic Central și în Consiliul Național al Muncii.

În prezent, trei sindicate și federațiile lor membre au statut reprezentativ: Federația Generală a Muncii din Belgia (Fédération Générale du Travail de Belgique/Algemeen Belgisch Vakverbond, FGTB/ABVV), Confederația Sindicatelor Creștine (Confédération des Syndicats Chrétiens/Algemeen Christelijk Vakverbond, CSC/ACV) și Federația Sindicatelor Liberale din Belgia (Centrale Générale des Syndicats Libéraux de Belgique/Algemene Centrale der Liberale Vakbonden van België, CGSLB/ACLVB).

Mai multe informații privind reprezentativitatea principalelor organizații ale partenerilor sociali pot fi găsite în studiul Eurofound privind reprezentativitatea partenerilor sociali interprofesionali sau în studiile Eurofound privind reprezentativitatea sectorială.

Sindicatele, organizațiile patronale și instituțiile publice joacă un rol esențial în guvernanța relațiilor de muncă, a condițiilor de muncă și a structurilor de relații de muncă. Acestea sunt părți interconectate într-un sistem de guvernanță pe mai multe niveluri care include nivelurile european, național, sectorial, regional (provincial sau local) și la nivel de întreprindere. Această secțiune analizează principalii actori și instituții și rolul lor în Belgia.

Despre reprezentarea sindicatelor

Toți cetățenii belgieni au dreptul de a fi afiliați la un sindicat, indiferent de statutul lor profesional (angajați, muncitori, muncitori, funcționari publici, șomeri, pensionari). Sindicatele belgiene acoperă toți lucrătorii (și nu numai) prin mai multe ramuri organizate pe sectoare, ocupații sau statut profesional.

Belgia are una dintre cele mai mari rate de densitate sindicală din Europa, comparabilă cu ratele din țările scandinave. Între 2010 și 2019, această rată a rămas destul de stabilă (între 50% și 56%).

Numărul de membri și densitatea sindicatelor, 2010-2019

Note: * Proporția angajaților care sunt membri ai unui sindicat. ** Apartenența la sindicat a salariaților derivă din totalul membrilor sindicali și ajustată, dacă este necesar, pentru membrii de sindicat în afara forței de muncă active, dependente și angajate (și anume, lucrători pensionari, lucrători independenți, studenți, șomeri).
: Date proprii ale autorului.: Author’s own data.

Principalele confederații și federații sindicale

Cele trei sindicate principale sunt CSC/ACV (1,5 milioane de membri), FGTB/ABVV (1,5 milioane de membri) și CGSLB/ACLVB (295.000 de membri).

Principalele confederații și federații sindicale

Notă: Datele privind calitatea de membru includ apartenența gratuită la sindicat a studenților.
: Date proprii ale autorului raportate de sindicate.: Author’s own data reported by trade unions.

Situația nu s-a schimbat fundamental în ultimii ani: nu au existat noi sindicate sau fuziuni, iar balanța de putere nu s-a schimbat. Cu toate acestea, în urma alegerilor sociale din 2012 organizate pentru a măsura reprezentativitatea sindicatelor, CGSLB/ACLVB a atins pentru prima dată pragul de 10%.

Despre reprezentarea angajatorului

Toate companiile situate în Belgia și persoanele care desfășoară activități independente au dreptul de a se alătura organizației patronale. La fel ca sindicatele, organizațiile patronale au filiale naționale și/sau sectoriale. Companiile și/sau persoanele care desfășoară activități independente sunt libere să se alăture uneia (sau mai multe) dintre aceste ramuri. Potrivit principalei organizații patronale naționale din Belgia, Federația Belgiană a Angajatorilor (Fédération des Entreprises de Belgique/Verbond van Belgische Ondernemingen, FEB/VBO), organizațiile patronale reprezintă 75% din totalul companiilor belgiene. Cu toate acestea, nu există date exacte privind densitatea tuturor organizațiilor patronale.

Organizațiile patronale implicate în negocieri colective atât la nivel național, cât și la nivel sectorial negociază la nivel național sau sectorial. În consecință, toate întreprinderile din țară sau din sector sunt acoperite de contractul colectiv, indiferent de afilierea la o organizație angajatoră.

Numărul de membri și densitatea organizațiilor patronale, 2012-2019

Note****s:* Procentul de angajați care lucrează într-o unitate care este membră a oricărei organizații patronale implicate în negocieri colective. n.a., nu este disponibil.
: Date proprii ale autorului.: Author’s own data.

Principalele organizații patronale

FEB/VBO este principala organizație națională a angajatorilor din Belgia. Acesta reprezintă 50 de federații patronale sectoriale. În total, reprezintă 50.000 de companii, inclusiv 25.000 de întreprinderi mici și mijlocii.

Alte organizații patronale sunt Federația Fermierilor Belgieni (Fédération des Agriculteurs Belges/Belgische Boerenbond), Confederația Întreprinderilor cu Profit Social, Uniunea Flamandă a Antreprenorilor Independenți (Unie van Zelfstandige Ondernemers, UNIZO) și Uniunea Francofonă a Claselor de Mijloc (Union des Classes Moyennes, UCM).

La nivel regional, cele mai importante organizații patronale sunt Voka, UWE și Brussels Enterprises Commerce and Industry, pe lângă UNIZO și UCM. Sectoarele non-profit sunt reprezentate de Asociația pentru Întreprinderi cu Profit Social (Vereniging voor social profit ondernemingen), Unipso și Confederația Întreprinderilor cu Profit Social din Bruxelles (Bruxelles Confederatie van Social-Profit Ondernemingen).

Principalele organizații și confederații patronale

Sursa: Date proprii ale autorului

La fiecare doi ani, cele trei sindicate principale și reprezentanții patronatelor negociază un acord interprofesional care stabilește măsuri legate de domeniul economic și social pentru următorii doi ani. Dacă nu se poate ajunge la un acord, guvernul trebuie să intervină. Două consilii naționale bipartite, Consiliul Economic Central și Consiliul Național al Muncii, sunt consultate de guvern pe probleme economice și sociale privind dreptul muncii, raporturile de muncă și securitatea socială. În plus, partenerii sociali au dreptul de a încheia acorduri transsectoriale în cadrul Consiliului Național al Muncii. În fiecare dintre cele trei regiuni belgiene există un consiliu echivalent: Consiliul Economic Social din Flandra (Sociaal Economische Raad van Vlaanderen, SERV), Consiliul Economic și Social din Wallonia_ (Conseil économique et social de Wallonie_, CESW) și Consiliul Economic și Social al Capitalei Bruxelles-Region_ (Conseil économique et social de la région de Bruxelles capitale/Economische and Sociale Raad voor het Brussels Hoofstedelijk Gewest._A consiliul, Înaltul Consiliu pentru Prevenirea și Protecția la Locul de Muncă, a fost creat pentru a consilia guvernul cu privire la bunăstarea angajaților la locul de muncă.

Principalele organisme tripartite și bipartite

Sursa: Date proprii ale autorului.

Un comitet de întreprindere (Conseil d'entreprise/Ondernemingsraad, CE/OR) este înființat de îndată ce se atinge pragul de 100 de angajați în cadrul unei întreprinderi. Acesta este compus din reprezentanți ai angajaților aleși prin alegeri sociale și din reprezentanți ai angajatorilor. Acesta trebuie să fie convocat cel puțin o dată pe lună de către angajator la sediul companiei. Membrii CE/OR sunt informați de către angajator despre situația financiară a companiei, productivitatea acesteia, evoluția viitoare a ocupării forței de muncă și obiectivele acesteia. În cadrul CE/OR, angajatorul trebuie să furnizeze informații cu privire la modificările substanțiale planificate în organizarea personalului, cum ar fi restructurarea, închiderea unei unități, o fuziune sau introducerea unei ture de noapte, precum și cu privire la măsurile de formare.

Comitetul de prevenire și protecție la locul de muncă (Comité pour la prévention et protection au travail/Comité voor preventie en bescherming op het werk) este alcătuit din reprezentanți ai angajaților aleși prin alegeri sociale, consilieri de prevenire și membri ai conducerii întreprinderii care sunt responsabili de sănătate și siguranță. Comitetul supraveghează orice problemă legată de sănătatea lucrătorilor, mediul de lucru și condițiile de muncă.

O delegație sindicală (délégation syndicale/vakbondsafvaardiging) are dreptul de a fi prezentă în orice companie care are numărul minim de lucrători stabilit prin contractul colectiv sectorial relevant. Membrii delegației sunt nominalizați de sindicatele lor sau aleși de personal. O delegație sindicală, spre deosebire de celelalte două organisme, reprezintă doar lucrătorii sindicalizați ai companiei și nu întregul personal. Poate negocia contracte colective în companie și poate interveni în orice conflict pe care personalul l-ar putea avea cu angajatorul. În plus, delegația sindicală are dreptul de a fi informată cu privire la orice modificare a condițiilor de muncă. În cazul în care în companie nu este prezent nici un comitet de prevenire și protecție la locul de muncă, delegația sindicală este în măsură să îndeplinească rolul acestor două organisme.

Reglementarea, componența și competențele organismelor reprezentative

Sursa: Date proprii ale autorului.