Actorii și instituțiile din Croația

Serviciul pentru Parteneriat Social al Ministerului Muncii, Sistemului de Pensii, Familiei și Politicii Sociale (Ministarstvo rada, mirovinskoga sustava, obitelji i socijalne politike) este succesorul fostului Oficiu al Guvernului pentru Parteneriat Social (Ured za socijalno partnerstvo u Republici Hrvatskoj), care a fost ulterior încorporat în Ministerul Muncii, Sistemului de Pensii, Familiei și Politicii Sociale.

Organismul responsabil pentru dialogul social și condițiile de muncă este Ministerul Muncii, Sistemului de Pensii, Familiei și Politicii Sociale, în timp ce toate organele administrației de stat sunt responsabile de dialogul social bipartit în domeniul lor de activitate.

Serviciul pentru parteneriat social sprijină o gamă largă de activități pentru promovarea comunicării între instituțiile guvernamentale centrale și locale responsabile, partenerii sociali și organizațiile internaționale, pentru a le ajuta să-și atingă obiectivele în comun și eficient în domeniul politicii sociale, economice și de muncă. Parteneriatul social s-a dovedit a fi un stabilizator al relațiilor sociale, un model de consultare, o platformă cheie de schimb de informații și opinii și esențială pentru obținerea unui consens social mai larg cu privire la toate aspectele relevante.

În conformitate cu Legea privind Inspectoratul de Muncă (Zakon o Inspektoratu rada - OG 19/14), care a fost în vigoare până la 31 martie 2019, Inspectoratul de Muncă (Inspektorat rada) a funcționat ca parte a Ministerului Muncii și Sistemului de Pensii. De la 1 aprilie 2019, este în vigoare noua Lege privind inspecția muncii (OG 115/18 și 117/21). Ministerul Muncii, Sistemului de Pensii, Familiei și Politicii Sociale este responsabil de elaborarea și monitorizarea reglementărilor privind securitatea la locul de muncă și de propunerea de măsuri și încurajarea activităților de promovare a sănătății și securității la locul de muncă. Inspectoratul de Muncă al Ministerului Muncii, Sistemului de Pensii, Familiei și Politicii Sociale efectuează inspecții și alte sarcini profesionale în domeniul sănătății și securității muncii și muncii, cu excepția cazului în care o lege specială prevede altfel, și anume verifică punerea în aplicare a legilor și a altor reglementări care reglementează relațiile de muncă și sănătatea și securitatea în muncă. Inspectoratul de Muncă este autorizat să inițieze proceduri administrative, să elimine deficiențele identificate și să interzică practicile angajatorilor care pun în pericol viața și sănătatea lucrătorilor.

Legea privind criteriile de participare la organismele tripartite și de reprezentativitate pentru negocierea colectivă (Zakon o kriterijima za sudjelovanje u tripartitnim tijelima i reprezentativnosti za kolektivno pregovaranje, OG 82/12 și 88/12) a introdus noi criterii de reprezentativitate a organizațiilor partenerilor sociali pentru consultările tripartite. Pentru angajați, legislația privind reprezentativitatea sindicatelor a introdus dispoziții detaliate cu privire la care sindicatele au dreptul de a încheia contracte colective. Noua Lege privind reprezentativitatea asociațiilor patronale și a sindicatelor, adoptată în 2014 (OG 93/14) și modificată în 2015 (OG 26/15), reglementează criteriile și procedurile de stabilire a reprezentativității asociațiilor patronale și a sindicatelor de nivel superior pentru participarea acestora la organismele tripartite la nivel național. De asemenea, stabilește criterii și proceduri pentru reprezentativitatea sindicatelor pentru negocierea colectivă și drepturile asociațiilor/sindicatelor reprezentative.

Despre reprezentarea sindicatelor

Libertatea de asociere și dreptul de organizare sunt stabilite de Constituție (articolele 43 și 60), de Legea muncii, de Convențiile nr. 98 și 87 ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și de alte tratate internaționale la care Republica Croația este parte. Toți angajații, cu excepția personalului militar activ, au dreptul de a înființa și de a adera la sindicate. În conformitate cu Legea muncii (OG 93/14, 127/17, 98/19 și 151/22), articolul 165, lucrătorii au dreptul, în conformitate cu propria lor alegere, de a înființa și de a adera la un sindicat, sub rezerva acelor cerințe care pot fi prescrise de statutul sau de regulamentul intern al acestui sindicat.

În Croația nu există baze de date și/sau surse fiabile privind apartenența la sindicate. Potrivit lui Milićević Pezelj (2013), în 2012 existau 320.000 de membri de sindicat în Croația, ceea ce echivalează cu o acoperire sindicală de aproximativ 17%. Bagić (2014) a evaluat forța de muncă acoperită de contractele colective pe sectoare folosind lista contractelor colective aplicabile înregistrate la Ministerul Muncii, Sistemului de Pensii, Familiei și Politicii Sociale (contracte colective implementate în două sau mai multe județe) și contractele colective înregistrate la birourile administrației de stat din județe (contracte colective implementate într-un județ). Studiul a constatat că, din cele 570 de contracte colective în vigoare, majoritatea (aproximativ 64%) au vizat sectorul privat, în timp ce restul au fost legate de administrația și serviciile naționale și locale (13%) sau întreprinderile publice (23%). Rata de acoperire a fost direct proporțională cu numărul de contracte colective. Cea mai mare acoperire a negocierilor a fost înregistrată pentru angajații din administrație și serviciile publice, urmată de întreprinderile publice, în timp ce acoperirea a fost considerabil mai mică în companiile private. Aproximativ 88% dintre angajații din organismele care beneficiază de bugetul de stat (atât administrația centrală, cât și cea locală) au drepturile reglementate prin contracte colective. Drepturile a aproximativ trei sferturi dintre angajații din întreprinderile publice sunt reglementate prin contracte colective, comparativ cu doar 35% dintre angajații din companiile private. Astfel, conform estimării lui Bagić, rata totală de acoperire a contractelor colective în Croația în 2013 a fost de 52,8%. Această rată de acoperire a fost cu aproximativ opt puncte procentuale mai mică decât cea de la începutul crizei economice din Croația în 2009, când a fost de 61%. Conform datelor din 2018 (SSSH, 2018), densitatea sindicală în ceea ce privește angajații activi a fost de aproximativ 21%, în timp ce sindicatele afiliate federațiilor sindicale reprezentative au avut 263.000 de membri. Schirmbeck și Šeperić (2022) au estimat că, în 2021, densitatea sindicală în ceea ce privește angajații activi a fost de aproximativ 20%, în timp ce Glas radnika (2023) a constatat că, în Croația, există aproximativ 580 de contracte colective care acoperă aproximativ 670.000 de lucrători, respectiv aproximativ 47% din totalul angajaților. De regulă, companiile înființate după 1990 sunt semnificativ mai puțin susceptibile de a fi sindicalizate (Schirmbeck și Šeperić, 2022).

Numărul de membri ai sindicatelor și densitatea acestora, 2011-2021

Note: * Proporția angajaților care sunt membri ai unui sindicat. ** Ușoare modificări ale metodologiei. *** Numai membrii sindicatelor afiliate federațiilor sindicale reprezentative, cu excepția membrilor Asociației Sindicatelor din Croația (Hrvatska udruga radnickih sindikata, HUS). **** Apartenența la sindicat a angajaților obținută pentru numărul total de membri sindicali (de muncă) și ajustată, dacă este necesar, pentru membrii sindicatelor din afara forței de muncă active, dependente și angajate (și anume, lucrătorii pensionari, lucrătorii independenți, studenții și șomerii). De asemenea, include membri ai HUS, care a fuzionat cu Uniunea Sindicatelor Autonome din Croația (Savez samostalnih sindikata Hrvatske). n.a., nu se aplică. Nu sunt disponibile date pentru 2020.

Principalele confederații și federații sindicale

Surse: SSSH (2018, p. 28) și Schirmbeck și Šeperić (2022)

Odată cu noua lege privind reprezentativitatea asociațiilor patronale și a sindicatelor introdusă în 2014 (OG 93/14 și 26/15), guvernul a dorit ca procesul de reprezentativitate să se bazeze pe criterii precise și obiective, pentru a evita orice posibilitate de părtinire sau abuz. În ceea ce privește tendințele în ceea ce privește numărul de membri și reprezentativitatea, proporția angajaților din sectorul public în totalul membrilor este în creștere (sau este cel puțin stabilă), în timp ce numărul de membri ai sindicatelor din sectorul privat este în scădere constantă. Legea privind reprezentativitatea asociațiilor patronale și a sindicatelor prevede că o organizație sindicală reprezentativă de nivel superior care participă la organisme tripartite la nivel național ar trebui să îndeplinească următoarele condiții în mod cumulativ. În primul rând, trebuie să se fi aflat în registrul organizațiilor sindicale de nivel superior timp de cel puțin șase luni înainte de a solicita recunoașterea statutului de reprezentant. În al doilea rând, sindicatele membre trebuie să reprezinte cel puțin 50.000 de angajați sindicalizați. În al treilea rând, trebuie să aibă cel puțin cinci sindicate ca membri și trebuie să fie activă în diferite domenii de activitate, așa cum este stabilit în Clasificarea națională a activităților (Nacionalna klasifikacija aktivnosti). În al patrulea rând, organizația sindicală reprezentativă de nivel superior sau sindicatele sale membre trebuie să aibă birouri regionale în cel puțin patru județe (din cele 21 de județe din Croația). În al cincilea rând, aceasta trebuie să dispună de spațiile și de alte condiții materiale necesare pentru desfășurarea activităților sale și trebuie să angajeze cel puțin cinci lucrători cu un contract de muncă cu normă întreagă, încheiat pe durată nedeterminată.

Până în 2018, au fost asociate patru confederații sindicale reprezentative, cu 367.000 de membri. Toate confederațiile concurează pentru membri, deoarece niciuna dintre ele nu este specializată în anumite sectoare ale economiei sau profesiilor (Samardžija et al, 2017). În vara anului 2018, Comitetul pentru determinarea reprezentării (Povjerenstvo za utvrđivanje reprezentativnosti) a adoptat o decizie privind reprezentativitatea sindicatelor de nivel superior (OG 59/18). Potrivit acestei decizii, sindicatele reprezentative sunt Sindicatele Independente din Croația (Nezavisni hrvatski sindikati, NHS), Uniunea Sindicatelor Autonome din Croația (Savez samostalnih sindikata Hrvatske, SSSH) și Asociația Sindicatelor Croate (Matica hrvatskih sindikata, Matica), în timp ce Asociația Croată a Sindicatelor (Hrvatske udruge radničkih sindikata, HUS) a pierdut acest statut deoarece nu îndeplinea cerințele legale. HUS a fuzionat cu SSSH în februarie 2020 (SSSH, 2022). La 15 iulie 2022, Preporod (sindicatul angajaților din sistemul de învățământ croat) a devenit membru al SSSH. Preporod în 2022, are aproape 10.000 de membri din 419 școli primare și secundare din Croația. În plus, au fost înființate noi sindicate în două sectoare complet neorganizate anterior. În primul rând, Sindicatul Lucrătorilor pe Platforme Digitale (SRDP) a fost înființat ca un sindicat pentru șoferii Uber, dar aspiră să organizeze toți cei care lucrează pentru platformele digitale, indiferent de statutul lor formal de angajare. În al doilea rând, sindicatul SKUPA (care înseamnă "Împreună") se concentrează pe sectorul non-profit, dar, pe termen lung, aspiră să reprezinte și diferiți lucrători atipici și precari.

Despre reprezentarea angajatorului

Libertatea de asociere și dreptul de organizare sunt stabilite de Constituție (articolele 43 și 60), de Legea muncii, de Convențiile OIM nr. 98 și 87 și de alte tratate internaționale la care Republica Croația este parte. Angajatorii au dreptul, fără nicio distincție și în funcție de propria lor alegere, de a înființa și de a se alătura asociațiilor patronale. Angajatorii pot decide în mod liber cu privire la apartenența la o asociație și la ieșirea dintr-o astfel de asociație. Asociațiile pot crea federații sau alte forme de asociații pentru a-și urmări interesele împreună la un nivel superior. Asociațiile de nivel superior se bucură de toate drepturile și libertățile acordate asociațiilor. Toți au dreptul de a se alătura liber federațiilor. Legea privind reprezentativitatea asociațiilor patronale și a sindicatelor, articolul 2, prevede că, pentru a fi recunoscută ca reprezentantă pentru participarea la organismele tripartite la nivel național, o organizație patronală trebuie (1) să fie înscrisă în registrul asociațiilor patronale de nivel superior timp de cel puțin șase luni, (2) să reprezinte cel puțin 3 000 de angajatori sau să aibă angajatori afiliați care angajează cel puțin 100 000 de lucrători; (3) să reprezinte cel puțin cinci asociații patronale care își desfășoară activitatea în zone diferite, (4) să aibă birouri regionale în cel puțin patru județe, (5) să aibă spații și alte condiții materiale de muncă necesare și (6) să angajeze cel puțin cinci angajați cu contracte de muncă pe durată nedeterminată cu normă întreagă. Din 1993, a existat de fapt o singură asociație de angajatori, HUP, care reprezintă atât interesele sectoriale, cât și cele ale organizațiilor patronale. HUP are puțin mai puțin de 6.000 de membri, care angajează aproximativ 400.000 de lucrători, adică aproximativ 46% din angajații companiilor din Croația. Numărul de membri și densitatea membrilor au fost stabile în ultimii 10 ani. HUP, ca confederație patronală, reunește 30 de asociații sectoriale. Calitatea de membru nu este obligatorie.

Numărul de membri și densitatea organizațiilor patronale, 2012-2019

Notă: * Procentul de angajați care lucrează într-o unitate care este membră a oricărei organizații patronale implicate în negocieri colective.

Principalele organizații patronale

Conform deciziei privind reprezentativitatea asociațiilor patronale din Croația, din iulie 2007 numai HUP a îndeplinit criteriile de reprezentativitate, în timp ce Confederația Industriei și Antreprenorilor Croați (Konfederacija hrvatske industrije i poduzetnika) nu a îndeplinit-o. Legea din 2014 privind reprezentativitatea stabilește, la articolul 2, cerințele de reprezentativitate a asociațiilor patronale. Astfel, în prezent, HUP este singurul reprezentant al angajatorului în cadrul Consiliului Economic și Social Național (Gospodarsko-socijalno vijeće, GSV), cel mai înalt organism social tripartit pentru dialog social din Croația. HUP are patru birouri regionale, în timp ce 30 de asociații sectoriale ale HUP pledează pentru interesele economice specifice ale diferitelor sectoare. HUP este o asociație voluntară, independentă și legitimă cu dreptul legitim de a negocia în procesul de negociere colectivă și de a semna contracte colective. De asemenea, membrii HUP pot participa activ la toate consiliile economice și sociale locale și/sau regionale (CSE) pentru a îmbunătăți condițiile întreprinderilor lor.

Principalele organizații și confederații patronale

Sursa: HUP, 2016

Principalele organisme tripartite și bipartite

Croația a stabilit un cadru instituțional pentru promovarea dialogului social, cuprinzând GSV tripartit și organismele sale de lucru, care împreună servesc ca un organism consultativ pentru guvernul croat. GSV și-a început activitatea în ianuarie 1994 și este formată dintr-un număr egal de reprezentanți ai guvernului, ai confederațiilor sindicale și ai asociațiilor patronale. Comitetele GSV se ocupă de probleme legate de politica salarială, sistemul fiscal, politica socială, ocuparea forței de muncă, educația și legislația relevantă pentru problemele muncii, ocupării forței de muncă și industriei. Dialogul social tripartit care a început la nivel național a progresat de atunci pentru a fi dezvoltat la nivel regional prin înființarea de CES regionale la nivelul fiecărui județ. Criteriile de participare la un CES regional sunt aceleași cu cele pentru SGV.

Parteneriatul social propus la nivel regional a fost conceput pentru a implica și sprijini mediul de afaceri regional prin îmbunătățirea comunicării și cooperării dintre guvern, administrația regională și locală, întreprinderi și forța de muncă. Cu toate acestea, există diferențe considerabile în ceea ce privește nivelurile lor de activitate și eficacitate. La nivelul companiilor, instituțiilor și anumitor sectoare și industrii, dialogul social bipartit se dezvoltă prin activitățile sindicatelor și asociațiilor patronale care încheie contracte colective și facilitează activitățile sindicale în companii, comitete de întreprindere și consilii de supraveghere. În plus, partenerii sociali sunt reprezentați în organismele de lucru din cadrul parlamentului croat, Consiliul Național pentru Protecția la Locul de Muncă (Nacionalno vijeće za zaštitu na radu), Consiliul Național pentru Competitivitate (Nacionalno vijeće za konkurentnost), Comitetul Național pentru Monitorizarea Negocierilor cu UE (Nacionalni odbor za praćenje pregovora o pristupanju RH Europskoj uniji), consiliile de conducere ale Institutului Croat de Asigurări de Pensii (Hrvatsko zavod za mirovinsko osiguranje) și alte instituții publice.

GSV a fost inactiv pentru o perioadă lungă de timp, și anume de la cea de-a 221-a reuniune din 26 iunie 2018 până la cea de-a 222-a reuniune din 27 martie 2020. Motivele pentru aceasta au fost unele dispute serioase între sindicate și guvern cu privire la funcționarea GSV, împreună cu alte probleme legate de rolul său în reforma pensiilor, care au dus la anularea participării sindicatelor la GSV. Cu intenția de a revigora GSV, guvernul și partenerii sociali au semnat, la 11 martie 2020, un acord pentru înființarea GSV. Acest organism reprezintă cea mai înaltă formă (instituțională) de dialog social tripartit la nivel național și oferă partenerilor sociali oportunitatea de a juca un rol important și activ în crearea și punerea în aplicare a politicilor publice. De atunci, GSV a organizat în mod regulat întâlniri și a discutat diverse subiecte, de la reforme ale sistemului de învățământ terțiar până la măsurile guvernului de reducere a prețurilor la energie și presiunea inflaționistă.

Principalele organisme tripartite și bipartite

În conformitate cu Legea muncii, sindicatele sunt singurii actori îndreptățiți să încheie contracte colective în Republica Croația în numele lucrătorilor, în timp ce, din partea angajatorului, o parte la un contract colectiv poate fi un angajator individual sau o asociație patronală. Comitetele de întreprindere au, de asemenea, dreptul de a încheia anumite acorduri cu angajatorul, dar aceste acorduri nu trebuie să reglementeze aspecte legate de salarii, durata timpului de lucru sau alte aspecte pe care Legea muncii prevede că pot fi reglementate printr-un contract colectiv. În acest fel, în afară de libertatea de asociere și de activitate, sindicatelor li se asigură monopolul de negociere colectivă. Comitetele de întreprindere din Croația sunt relativ rare și sunt în mare parte puternic influențate de sindicate.

Reglementarea, componența și competențele organismelor reprezentative