Profilul de țară al vieții profesionale pentru Croația

Acest profil descrie caracteristicile cheie ale vieții profesionale în Croația. Scopul său este de a furniza informații de bază relevante privind structurile, instituțiile, actorii și reglementările relevante privind viața profesională.

Aceasta include indicatori, date și sisteme de reglementare privind următoarele aspecte: actori și instituții, relații de muncă colective și individuale, sănătate și bunăstare, remunerare, timp de lucru, competențe și formare, egalitate și nediscriminare la locul de muncă. Profilurile sunt actualizate sistematic la fiecare doi ani.

Această secțiune examinează evoluțiile recente ale acțiunilor sindicale, indicând numărul de zile lucrătoare pierdute din cauza grevelor. Acesta discută mecanismele juridice și instituționale – atât colective, cât și individuale – utilizate pentru soluționarea litigiilor și circumstanțele în care acestea pot fi utilizate.

Dreptul la grevă (štrajk) și/sau la organizarea unei greve de solidaritate (štrajk solidarnosti) există pentru lucrători, în timp ce angajatorii pot bloca lucrătorii doar ca răspuns la o grevă deja în desfășurare. Un blocaj nu trebuie să înceapă decât la opt zile după începerea unei greve. Legea muncii, articolul 205, stipulează că sindicatele au dreptul de a convoca și de a întreprinde o grevă pentru a proteja și promova interesele economice și sociale ale membrilor lor sau pentru că nu au fost plătite remunerații și compensații. În orice litigiu legat de încheierea, modificarea sau reînnoirea unui contract colectiv, dreptul de a convoca și de a organiza o grevă este deținut de sindicatele care au fost stabilite ca fiind reprezentative în scopul negocierilor colective.

O grevă trebuie anunțată angajatorului sau asociației patronale, împotriva căreia este îndreptată, în timp ce o grevă de solidaritate trebuie anunțată angajatorului la sediul căruia este organizată. O scrisoare care anunță greva trebuie să precizeze motivele grevei; locul, data și ora începerii acesteia; și metoda de execuție a acestuia. Articolul 206 din Legea muncii prevede că, în cazul unui litigiu care ar putea duce la o grevă sau la o altă formă de acțiune sindicală, trebuie desfășurată o procedură de mediere, cu excepția cazului în care părțile au ajuns la un acord cu privire la o metodă alternativă de soluționare a acestuia. Medierea este condusă de un mediator independent selectat de părțile la un litigiu, ales fie din lista întocmită de GSV, fie de comun acord.

Mecanisme colective de soluționare a litigiilor

Legea muncii, articolul 205, prevede că greva nu poate începe înainte de încheierea procedurii de mediere, atunci când o astfel de procedură este prevăzută de prezenta lege, sau înainte de finalizarea altor proceduri de soluționare amiabilă a litigiilor convenite de părți.

Soluționarea litigiilor prin mediere

Medierea obligatorie menționată anterior este condusă de un mediator selectat de părțile la un litigiu din lista întocmită de GSV sau stabilită de comun acord. Onorariile mediatorilor sunt stabilite printr-o decizie a ministrului responsabil cu afacerile muncii pe baza unui aviz prealabil al GSV și cu acordul ministrului finanțelor. Ministrul trebuie, alături de un aviz prealabil al SGV, să adopte o ordonanță care să reglementeze metodele de selecție a mediatorilor, desfășurarea procedurii de mediere și desfășurarea activităților administrative necesare acestei proceduri. Articolul 208 stabilește termenul pentru finalizarea procedurii de mediere. Cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel, medierea obligatorie prevăzută de Legea muncii trebuie finalizată în termen de cinci zile de la transmiterea informațiilor despre litigiu la GSV sau la un birou administrativ de stat dintr-un județ responsabil cu afacerile muncii.

Soluționarea litigiilor prin arbitraj

Legea muncii, articolele 210-212, prevede soluționarea litigiilor prin arbitraj. Părțile la un litigiu pot conveni să aducă conflictul lor colectiv de muncă în fața unui organism de arbitraj. Numirea unui arbitru individual sau a unei comisii de arbitraj și alte aspecte legate de procedura de arbitraj pot fi reglementate printr-un contract colectiv sau printr-un acord al părților încheiat după apariția litigiului. Problemele care pot fi decise prin arbitraj sunt stabilite la articolul 211. Acest articol prevede modul în care, în acordul lor de a aduce un litigiu în fața unui organism de arbitraj, părțile trebuie să delimiteze problema care urmează să fie soluționată. Organismul de arbitraj poate decide numai cu privire la aspectele aduse în fața sa de părțile la un litigiu. În cazul în care un litigiu se referă la aplicarea legilor și reglementărilor sau a unei convenții colective, organismul de arbitraj își bazează decizia pe legislația, regulamentul sau convenția colectivă corespunzătoare. În cazul în care un litigiu se referă la încheierea, modificarea sau reînnoirea unei convenții colective, organismul de arbitraj își întemeiază decizia pe motive echitabile. Cu excepția cazului în care părțile la un litigiu specifică altfel într-un contract colectiv sau într-un acord de aducere a unui litigiu în fața unui organism de arbitraj, o hotărâre arbitrală trebuie să includă motivele hotărârii. Nu este permisă nicio cale de atac împotriva unei hotărâri arbitrale. În cazul în care un litigiu se referă la încheierea, modificarea sau reînnoirea unui contract colectiv, hotărârea arbitrală are forța și efectul juridic al unui astfel de acord.

Mecanisme individuale de soluționare a litigiilor

Articolul 209 din Legea muncii reglementează deciziile luate de părți și efectele acestora și prevede că părțile pot finaliza procedura de mediere printr-un acord. Un acord la care s-a ajuns în cazul unui litigiu legat de încheierea, modificarea sau reînnoirea unei convenții colective are forța juridică și efectul unei convenții colective. Un acord la care s-a ajuns în cazul unui litigiu privind remunerația și compensația poate fi utilizat pentru a conveni asupra metodei și dinamicii plății.

Datele de la fostul Oficiu Guvernamental pentru Parteneriat Social arată că în 2012 au fost soluționate 100 de cazuri (45 soluționate sau soluționate condiționat) și 137 au fost soluționate în 2013 (70 soluționate) – o creștere semnificativă în comparație cu cifrele din 2011 de 100 de cazuri (46 soluționate). Atât numărul de cazuri, cât și procentul soluționat cu succes au scăzut în 2014 și, în timp ce numărul absolut de cazuri a scăzut și în 2015 și 2016, procentul de cazuri soluționate cu succes a crescut în ambii ani. În 2017, numărul absolut de medieri în conflictele colective de muncă a crescut semnificativ, în timp ce procentul cazurilor soluționate cu succes a crescut cu un punct procentual. Numărul de cazuri a crescut în 2018 și 2019, dar procentul de cazuri soluționate cu succes a scăzut. În 2020, numărul de cazuri a scăzut semnificativ, în timp ce procentul de cazuri rezolvate cu succes a scăzut ușor.

Utilizarea mecanismelor de soluționare a litigiilor, 2012-2020

 201220132014201520162017201820192020
Number of mediations in collective labour disputes10013792662756908556
Number of cases successfully resolved457031261225352817
Percentage of cases successfully resolved455134394445393330

Notă: datele sunt disponibile numai până în 2020.

Sursa: GSV, nedatat

Flag of the European UnionThis website is an official website of the European Union.
How do I know?
European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions
The tripartite EU agency providing knowledge to assist in the development of better social, employment and work-related policies