Actorii și instituțiile din Danemarca

În Danemarca, guvernul și ministerele sale nu sunt de regulă implicate în reglementarea relațiilor de muncă și a condițiilor de muncă. În ceea ce privește procesul decizional privind viața profesională, implicarea guvernului se referă în principal la formularea politicii de ocupare a forței de muncă. Excepție face reglementarea și monitorizarea mediului de lucru (sănătate și securitate în muncă), care este de competența Ministerului Muncii (Beskæftigelsesministeriet, BM) și a agenției sale, Autoritatea daneză pentru mediul de lucru (Arbejdstilsynet). Agenția contribuie la crearea unor condiții de muncă sigure și sănătoase la locurile de muncă din Danemarca prin efectuarea de inspecții ale întreprinderilor, elaborarea de norme privind sănătatea și securitatea la locul de muncă și furnizarea de informații privind sănătatea și securitatea la locul de muncă.

Principalele instituții și mecanisme care asigură asigurarea respectării drepturilor lucrătorilor (instanțele de muncă) sunt reglementate de partenerii sociali. Accentul se pune pe mecanismele extrajudiciare completate cu Tribunalul danez pentru litigii de muncă (Arbejdsretten) – cu reprezentanți ai partenerilor sociali și judecători angajați de stat de la Curtea Supremă – și instanțe de arbitraj de muncă supravegheate de partenerii sociali. În cazul unei întreruperi a eforturilor de reînnoire a unei convenții colective existente, conciliatorul public (Forligsmanden) are dreptul de a interveni în numele statului.

Există trei organizații patronale în sectorul public care acoperă negocierile colective la nivel de stat, administrație locală și administrație regională. Agenția pentru Modernizarea Administrației Publice (Moderniseringsstyrelsen), care negocia în sectorul central de stat în numele Ministerului de Finanțe, a fost desființată în 2019, deoarece ministerul a jucat astfel un dublu rol de negociator și legiuitor. În schimb, responsabilitatea pentru negocierile colective în numele statului în calitate de angajator a fost transferată Ministerului Impozitelor, iar Agenția pentru Modernizarea Administrației Publice a fost înlocuită cu Agenția pentru Angajați și Competențe (Medarbejder- og Kompetencestyrelsen), care din 2021 desfășoară negocieri colective în numele ministerului. Administrația locală din Danemarca (Kommunernes Landsforening, KL) este asociația patronală pentru cele 98 de municipalități, iar regiunile daneze (Danske Regioner) reprezintă cele 5 regiuni din Danemarca ca angajator.

Cel mai important concept de reprezentativitate în Danemarca este recunoașterea reciprocă între organizațiile partenerilor sociali. Sistemul de dialog social se bazează pe voluntariat și este acoperit de foarte puțină legislație. Recunoașterea este, în principiu, stabilită în momentul în care două organizații încheie un contract colectiv. În cadrul organizațiilor, liderii sunt aleși de membri. Nu există nicio legislație legată de conceptul de reprezentativitate.

Despre reprezentarea sindicatelor

Libertatea de a adera la o asociație – atât libertatea de a adera la un sindicat, cât și libertatea de a nu adera la unul – este abordată în Legea privind libertatea de asociere pe piața muncii (Lov om foreningsfrihed på arbejdsmarkedet) din 1982. Legea a fost modificată în 2006, eliminând dreptul la acorduri de închidere a magazinelor. Astfel, aderarea la un sindicat este voluntară și niciun lucrător din sectorul public sau din sectorul privat nu este exclus de la aderarea la un sindicat. Preoții și ofițerii de rang înalt din forțele armate au propriile lor sindicate.

Nivelul densității sindicale în Danemarca este relativ ridicat în comparație cu alte țări europene. Potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), acesta a fost de 67% în 2019 (OCDE, 2021).

Cu toate acestea, densitatea sindicatelor a scăzut constant din 1996, când era de aproximativ 75%. Declinul a avut loc mai ales în rândul sindicatelor de muncitori calificați și necalificați și angajați administrativi și comerciali. Acestea sunt sindicatele aflate sub umbrela Confederației Sindicatelor Daneze (Fagbevægelsens Hovedorganisation, FH (fostă LO)).

Există trei tendințe care explică scăderea numărului de membri ai sindicatelor FH/LO. În primul rând, membrii, inclusiv potențialii membri, se "educă" într-un sindicat aparținând diferitelor confederații care vizează membrii cu un nivel mai ridicat de educație. În al doilea rând, a existat întotdeauna o tendință a lucrătorilor tineri și străini de a nu adera la un sindicat, iar aceste categorii de lucrători sunt în creștere. Și, nu în ultimul rând, există concurența "sindicatelor galbene" cu taxe reduse (sindicate care sunt alternative din punct de vedere politic la mișcarea sindicală tradițională și care nu sunt recunoscute ca parte a sistemului de negociere colectivă nici de către sindicate, nici de către organizațiile patronale). Ei nu sunt reprezentativi în ceea ce privește negocierile colective și urmează un model bazat pe perceperea unor taxe mici de membru și oferirea de sprijin juridic individual. Cu toate acestea, unele dintre sindicatele alternative – cum ar fi Krifa, sindicatul creștin – și-au crescut numărul de membri în mod constant în ultimii 10 ani.

În cursul anului 2018, cele mai mari două confederații, Confederația Daneză a Sindicatelor (Landsorganisationen i Danmark, LO) și Confederația Profesioniștilor din Danemarca (Funktionærernes og Tjenestemændenes Fællesråd, FTF), au votat pentru fuziune de la 1 ianuarie 2019. Numele noii entități este Confederația Sindicatelor Daneze (Fagbevægelsens Hovedorganisation, FH). Fuziunea a fost rezultatul a aproximativ cinci ani de pregătire din partea directorilor ambelor confederații. Rezultatul scrutinului nu a fost sigur în prealabil. Cel mai mare sindicat membru al LO – Federația Unită a Muncitorilor Danezi (Fagligt Fælles Forbund, 3F), pentru muncitori calificați și necalificați – a acceptat fuziunea abia în ultimul moment.

Numărul de membri și densitatea sindicatelor, 2010-2019

Note: * Proporția angajaților care sunt membri ai unui sindicat. ** Apartenența la sindicat a salariaților derivă din totalul membrilor sindicali și ajustată, dacă este necesar, pentru membrii de sindicat în afara forței de muncă active, dependente și angajate (și anume, lucrători pensionari, lucrători independenți, studenți, șomeri).

Sursa: OCDE și AIAS, 2021

Principalele confederații și federații sindicale

Principalele confederații și federații sindicale

Notă: Tabelul include cele trei confederații daneze, FH, Akademikerne și LH, mai mică, precum și cele mai mari și mai importante organizații din FH și Akademikerne. * LO și FTF au fuzionat cu efect de la 1 ianuarie 2019, formând FH.
: ** StatBank Danemarca, LONMED2; *** StatBank Danemarca, LONMED3: ** StatBank Denmark, LONMED2; *** StatBank Denmark, LONMED3

Despre reprezentarea angajatorului

Aderarea la o asociație de angajatori este voluntară. Calitatea de membru presupune acceptarea de către organizația angajatoare de a încheia contracte colective obligatorii în numele membrilor săi. Nu există cifre oficiale pentru densitatea organizațiilor patronale, astfel încât este posibil să se furnizeze doar o estimare aproximativă bazată pe puținele informații disponibile. Acest lucru face imposibilă identificarea oricăror tendințe. Cu toate acestea, cifrele privind densitatea arată că procentele de membri sunt foarte diferite în funcție de angajații activi sau de unitățile membre. Doar 1% dintre companiile daneze sunt mari; restul sunt de dimensiuni mici și medii. Cu toate acestea, companiile mari și mijlocii angajează majoritatea angajaților.

Numărul de membri și densitatea organizațiilor patronale, 2012-2021 (%)

Note: DA, Confederația Angajatorilor Danezi (Dansk Arbejdsgiverforening); ECS, Sondaj european al companiilor; FA, Asociația Daneză a Angajatorilor pentru Sectorul Financiar (Finanssektorens Arbejdsgiverforening); n.a., informații indisponibile. * Cifrele de densitate calculate pe baza numărului de lucrători cu normă întreagă de pe piața muncii daneză împărțită la numărul de lucrători cu normă întreagă acoperiți de organizațiile patronale (DA și FA). Datele sunt disponibile numai pentru 2012 și 2015. ** Cifra densității calculată pe baza numărului agregat de companii care au fost membre ale DA (25.000) și FA (170) în 2018, împărțită la numărul total de companii din sectorul privat danez (262.186) în 2018, preluată din Statistics Denmark. Informațiile relevante au apărut pe site-urile web ale acestor organizații în anii specificați (și ar fi fost actualizate ulterior pentru anii următori).

Principalele organizații și confederații patronale

Există două confederații de organizații patronale în sectorul privat și trei în sectorul public. Cea mai mare organizație patronală este DI, care acoperă un milion de angajați, inclusiv angajați din străinătate.

Principalele organizații patronale și confederații, 2022

În Danemarca, consultarea tripartită are loc în mod normal ad-hoc. Procesul general este că guvernul invită principalele organizații ale partenerilor sociali să discute probleme legate de piața muncii sau probleme care au un efect asupra ocupării forței de muncă, cum ar fi politica de ocupare a forței de muncă. Gradul de implicare a partenerilor sociali este, în general, ridicat, indiferent de guvernul în funcție.

În 2012, negocierile tripartite au fost anulate, deoarece au existat dezacorduri semnificative între guvernul nou ales condus de social-democrați și partenerii sociali, în special reprezentanții sindicatelor. Politicienii și partenerii sociali au considerat negocierile tripartite de domeniul trecutului de foarte mult timp. Cu toate acestea, în 2016, prim-ministrul de la acea vreme, Lars Løkke Rasmussen, a început noi negocieri tripartite cu o nouă strategie. În loc să prezinte toate subiectele care urmau să fie negociate într-un singur pachet, așa cum au făcut social-democrații cu rezultate slabe, negocierile au fost împărțite în trei părți. Dacă un set de negocieri a eșuat, au mai existat alte două care urmau să fie desfășurate separat. Strategia "liniei de asamblare" – împărțirea negocierilor în etape distincte – s-a dovedit a fi de succes și negocierile tripartite au fost reînviate.

Criza provocată de pandemia de COVID-19 a schimbat dramatic piața muncii daneză în 2020, ceea ce a dus la adoptarea unui număr tot mai mare de acorduri tripartite între guvernul danez și partenerii sociali care vizează protejarea angajaților. Acordurile au inclus o schemă temporară de compensare a salariilor pentru angajații din sectorul privat și o schemă similară cuprinzătoare de sprijinire a persoanelor care desfășoară activități independente, o schemă îmbunătățită de partajare a muncii, ajutor financiar pentru stagiari, ucenici și firme, o schemă temporară de șomaj tehnic în sectorul privat și asistență temporară pentru familiile cu copii trimiși acasă de la școală din cauza COVID-19.

Organismele incluse în tabelul de mai jos sunt organisme tripartite sau bipartite permanente care sunt înființate fie prin legislație, fie prin convenție colectivă și se referă în principal la ocuparea forței de muncă, formare și mediul de lucru.

Principalele organisme tripartite și bipartite

Principalele canale de reprezentare a angajaților la nivelul locului de muncă sunt reprezentanții sindicali și comitetele de cooperare; forma acestora din urmă care operează în sectorul public este denumită comitetul de codeterminare (MED-udvalg). Aceste comitete sunt formate dintr-un număr egal de reprezentanți ai angajaților și ai conducerii. Reprezentanții angajaților sunt aleși dintre membrii de sindicat la locul de muncă. Comitetele de mediu de lucru și membrii consiliilor de administrație ale angajaților sunt alte canale importante pentru reprezentarea angajaților la locul de muncă.

În sectorul public, comitetele de codeterminare se ocupă și de mediul de lucru și, prin urmare, funcționează un sistem pe un singur nivel, spre deosebire de un sistem pe două niveluri de comitete de cooperare și comitete de sănătate și siguranță (care din 2012 au fost numite comitete privind mediul de lucru în sectorul privat). Sistemul de co-influență și co-determinare se bazează pe un acord-cadru, acordul MED (comitetul de codeterminare). Președintele unui comitet de co-determinare din sectorul public este de obicei directorul municipalității sau regiunii, în timp ce vicepreședintele este de obicei delegatul sindical comun.

Reprezentarea la locul de muncă este codificată prin contractul colectiv.

Reglementarea, componența și competențele organismelor