Actori și instituții din Finlanda

Ministerul Economiei și Ocupării Forței de Muncă (Työ- ja elinkeinoministeriö) este responsabil de asigurarea funcționării pieței muncii prin crearea unui mediu favorabil activităților industriale și ocupării forței de muncă. Elaborează și monitorizează legislația muncii. Ministerul Afacerilor Sociale și Sănătății (Sosiaali- ja terveysministeriö) este responsabil de legislația privind securitatea și sănătatea în muncă și aspectele legate de egalitate. Diviziile de securitate și sănătate în muncă ale agențiilor administrative regionale de stat (Aluehallintovirasto) sunt responsabile de supravegherea regională a securității în muncă.

Biroul Național al Conciliatorului (Valtakunnansovittelija) asistă partenerii sociali în litigiile privind contractele colective prin facilitarea acordurilor reciproce, în timp ce Tribunalul pentru Litigii de Muncă (Työtuomioistuin) se ocupă de cauzele dintre organizațiile angajatorilor și ale angajaților legate de presupuse încălcări ale contractelor colective și poate dispune amenzi compensatorii. Cauzele juridice privind legislația muncii care nu au legătură cu contractele colective de muncă sunt soluționate de instanțele generale. Ombudsmanul pentru cooperare (Yhteistoiminta-asiamies) monitorizează respectarea legilor legate de reprezentarea personalului, cum ar fi Legea privind cooperarea în cadrul întreprinderilor.

Nu există reglementări legale privind reprezentativitatea, cu excepția principiilor centrale ale negocierilor colective din Legea privind contractele colective. Actul stabilește principiile după cum urmează:

O convenție colectivă în sensul prezentei legi este orice acord încheiat de unul sau mai mulți angajatori sau asociații înregistrate de angajatori și una sau mai multe asociații de angajați înregistrate, cu privire la condițiile care trebuie respectate în contractele de muncă sau în cazul muncii în general.

În sensul prezentei legi, "asociație de angajatori" înseamnă orice asociație ale cărei obiective specifice includ protejarea intereselor angajatorilor în materie de muncă; și "asociație de angajați" înseamnă orice asociație ale cărei obiective specifice includ protejarea intereselor angajaților în materie de încadrare în muncă.

Despre reprezentarea sindicatelor

Conform Legii privind contractele de muncă, toți lucrătorii, indiferent de sectorul în care sunt angajați, au dreptul de a se alătura sindicatelor. Numărul de membri ai sindicatelor din Finlanda este ridicat, iar densitatea sindicatelor a rămas în jur de 70% din 2011. Printre factorii explicativi pentru popularitatea sindicatelor se numără implicarea sindicatelor în sistemele de pensii și șomaj, care le fac un furnizor de securitate individuală, chiar dacă există și alte instituții care oferă servicii similare și devin din ce în ce mai populare. Istoria finlandeză a proeminenței sindicatelor în viața profesională și politică poate fi, de asemenea, un motiv pentru normalizarea apartenenței la sindicate.

Numărul de membri și densitatea sindicatelor, 2011–2022

Note: * Proporția angajaților care sunt membri ai unui sindicat. ** Apartenența la sindicat a angajaților obținută pentru numărul total de membri ai sindicatului și ajustată, dacă este necesar, pentru membrii de sindicat în afara forței de muncă active, dependente și angajate (adică lucrători pensionari, lucrători independenți, studenți și șomeri).

Principalele confederații și federații sindicale

Cele trei confederații sindicale de vârf sunt Organizația Centrală a Sindicatelor Finlandeze (SAK) (Suomen Ammattiliittojen Keskusjärjestö), Confederația Finlandeză a Profesioniștilor (STTK) și Confederația Sindicatelor pentru Personalul Profesionist și de Conducere din Finlanda (Akava). SAK reprezintă în principal ocupațiile cu guler albastru, în timp ce STTK reprezintă funcționarii și funcționarii (în mare parte muncitori cu gulere albe), iar Akava este confederația sindicală pentru cei cu studii universitare, profesionale sau de alt nivel înalt.

Principalele confederații și federații sindicale

În 2014, cele mai mari două sindicate de vârf, SAK și STTK, au început un proces de fuziune. Fuziunea a fost planificată pentru 2016. Scopul său a fost de a crește centralizarea și potențiala putere de negociere a organizațiilor angajaților. Cu toate acestea, proiectul a fost abandonat în iunie 2016, după ce mai multe sindicate membre STTK și unele sindicate membre SAK au decis să se retragă din el.

STTK a pierdut în ultimii ani sindicatele membre în favoarea Akava. În 2016, Sindicatul Poliției Finlandeze SPJL (Suomen Poliisijärjestöjen liitto), cu aproximativ 11.000 de membri, a trecut de la STTK la Akava și, în 2017, alte trei sindicate din sectorul public cu un număr total de 5.700 de membri au făcut același lucru. Între 2018 și 2022, au avut loc mai multe fuziuni între sindicate în cadrul STTK; toți au inclus unul dintre cei mai mari membri ai săi, Trade Union Pro (Ammattiliitto PRO). Fuziunile sindicale au avut loc și sub umbrela SAK, de exemplu când trei sindicate industriale au fuzionat în 2018, formând unul dintre cele mai mari sindicate din țară (RAU, 2018; ETUI, 2020; PRO, 2020; Nousu, nedatat). În timpul rundei de negocieri colective din 2022, sindicatele afiliate la SAK și-au intensificat cooperarea din cauza unui blocaj în negocierile colective din sectorul privat (Trade Union News from Finland, 2022).

Despre reprezentarea angajatorului

Toți angajatorii au dreptul la libertatea de asociere, iar apartenența la organizațiile patronale este voluntară în sectorul privat. Densitatea organizațiilor patronale a fost stabilă în anii 2010 și a fost de aproximativ 65% în 2017. A existat o tendință marcată de fuziune a organizațiilor și se așteaptă ca acest lucru să continue. Densitatea relativ ridicată a organizațiilor patronale este cel mai probabil legată de puterea pe care organizațiile sindicale o au în contractele colective.

Numărul de membri și densitatea organizațiilor patronale, 2012-2022

Notă: * Procentul de angajați care lucrează într-o unitate care este membră a oricărei organizații patronale care este implicată în negocieri colective. n.a., nu este disponibil.

Principalele organizații patronale

EK este cea mai importantă organizație de afaceri și reprezintă întregul sector privat și companii de toate dimensiunile. În ultimii ani, EK a pierdut două organizații membre notabile: Federația Finlandeză a Industriilor Forestiere (Metsäteollisuus) care a plecat în 2016, susținând că are nevoie de o promovare mai bine direcționată a intereselor, și Federația Patronală a Transportului Rutier ALT (Autoliikenteen työnantajaliitto) a plecat în 2017 pentru că EK nu a mai participat la negocieri colective. ALT are aproximativ 660 de companii membre cu 26.000 de angajați, iar Metsäteollisuus are 62 de companii membre cu 42.000 de angajați.

KT (Kuntatyönantajat) este o organizație de interes pentru angajatorii din administrația locală care reprezintă toate autoritățile locale, regionale și comune finlandeze. Acesta negociază și încheie contracte colective pentru municipalități, regiuni de bunăstare și federații de municipalități și regiuni de bunăstare care angajează aproximativ 434.000 de persoane (2021) în total (KT, nedatat).

Biroul pentru Guvern în calitate de angajator VTML (Valtion työmarkkinalaitos) negociază și încheie contracte colective pentru cei aproximativ 80.000 (2022) de angajați care lucrează pentru stat (Explore Administration, nedatat).

Biserica Angajatorilor (KiT) reprezintă Biserica Evanghelică Luterană din Finlanda (Evankelis-luterilainen kirkko) ca angajator și negociază un contract colectiv pentru aproximativ 20.000 de angajați care lucrează pentru parohii (JUKO, 2023).

Federația Întreprinderilor Finlandeze SY (Suomen Yrittäjät) are cel mai mare număr de membri dintre toate federațiile de afaceri din Finlanda. Membrii săi sunt alcătuiți din peste 115.000 de întreprinderi de toate dimensiunile (deși jumătate dintre membri sunt antreprenori individuali), din toată țara și cuprind întregul spectru de afaceri. SY a fost fondată în 1996. Nu este o parte negociatoare în negocierile colective.

Principalele organizații și confederații patronale

Notă: * În urma schimbării regulilor EK, acordurile centralizate nu ar trebui să mai aibă loc și, în 2017-2018, nu a fost semnat niciun acord centralizat. Cu toate acestea, în mod tradițional, organizațiile centrale au fost profund implicate în negocierile colective și, în 2017-2018 și 2019-2020, organizațiile centrale și-au sprijinit și coordonat sindicatele membre în negocierilesectoriale.

Datorită unei tradiții puternice de cooperare tripartită, în Finlanda există diverse grupuri de lucru bipartite și în special tripartite. În timp ce unele sunt de natură mai permanentă, altele sunt înființate ad-hoc, de către guvern sau pe baza unor acorduri la nivel național, pentru a investiga o anumită problemă. Cele mai importante sunt organismele tripartite la nivel național enumerate în tabelul "Principalele organisme tripartite și bipartite", deși există și grupuri de discuții mai mici și forumuri tripartite regionale. Grupurile naționale de lucru sunt foarte influente, deoarece participă la elaborarea politicilor în diverse domenii în cooperare cu guvernul sau cu alți actori publici. Aceste domenii includ probleme legate de negocierea colectivă, cum ar fi evoluția salariilor și a costurilor, în care guvernul dorește contracte care să se potrivească situației generale a economiei. Alte aspecte importante includ competitivitatea și ocuparea forței de muncă, precum și șomajul și sistemele de pensii. Pentru organismele permanente, există adesea mecanisme de consultare fixe, în timp ce ad-hoc variază de la caz la caz.

Pe lângă negocierile politice, organismele tripartite și bipartite sunt forumuri de discuții pentru dezvoltarea vieții profesionale finlandeze și creșterea competitivității internaționale.

Principalele organisme tripartite și bipartite

Finlanda are o rată ridicată de reprezentare a angajaților la locul de muncă, incidența reprezentării angajaților în ansamblu fiind de 56 % din unități (European Company Survey, 2019). Reprezentarea angajaților se caracterizează în esență prin reprezentarea pe un singur canal a delegaților sindicali,care sunt reprezentanți aleși, afiliați la sindicate și a căror poziție este reglementată prin contracte colective sectoriale. Delegații sindicali sunt în general afiliați la SAK sau STTK. Akava are adesea un nivel mai scăzut de reprezentare a angajaților la nivel de locul de muncă, cum ar fi persoanele de contact (yhdyshenkilö sau yhteyshenkilö). Delegații sindicali sunt principalii parteneri pentru procedurile de informare și consultare, precum și pentru negocierile colective la nivel de unitate. Contractele colective prevăd prezența delegaților sindicali la locurile de muncă din toate sectoarele economiei. Alegerea delegaților sindicali și mandatele lor sunt reglementate de statutul intern al sindicatelor.

La locurile de muncă în care nu există un reprezentant sindical sau în cazurile în care un anumit grup de personal nu are un reprezentant sindical, poate fi ales în schimb un reprezentant sindical fără afiliere sindicală (luottamusvaltuutettu). Poziția acestor delegați sindicali este reglementată prin lege, iar sarcinile lor sunt similare cu cele ale delegaților sindicali.

În cazul în care niciunul dintre tipurile de delegat sindical nu a fost ales, angajații pot alege un reprezentant al cooperării (yhteistoimintaedustaja) care să-i reprezinte în negocierile și activitățile cu angajatorul cu privire la muncă, condițiile de muncă și poziția angajaților la locul de muncă. În negocierile și activitățile de cooperare angajator-angajat care implică mai multe grupuri de personal, angajatorul și angajații pot conveni să înființeze un comitet de întreprindere cureprezentanți ai tuturor părților pentru a facilita negocierile. Pozițiile reprezentanților cooperării și ale comitetelor de întreprindere sunt stabilite prin legislație. Legea privind cooperarea în cadrul întreprinderilor specifică subiecte cu privire la care reprezentanții lucrătorilor trebuie să fie informați și consultați, inclusiv aspecte precum situația economică a întreprinderii și perspectivele producției și ocupării forței de muncă, statisticile privind remunerarea diferitelor categorii de angajați și consultarea privind modificările în organizarea muncii și cazurile de restructurare.

Un reprezentant al angajaților pentru securitate și sănătate în muncă (työsuojeluvaltuutettu) monitorizează problemele de securitate și sănătate în muncă la locurile de muncă cu 10 sau mai mulți angajați. La locurile de muncă cu 20 sau mai mulți angajați, trebuie să existe și un comitet pentru securitate și sănătate în muncă (työsuojelutoimikunta) în care sunt implicați atât reprezentanții angajatorilor, cât și reprezentanții angajaților, inclusiv reprezentantul ales pentru securitate și sănătate în muncă.

În companiile private cu cel puțin 150 de angajați, angajații au dreptul de a fi reprezentați în organele de conducere relevante ale companiei (henkilöstön edustaja).

Delegațiile sindicale (ammattiosasto) sunt filiale la nivel de municipalitate sau la locul de muncă ale sindicatelor afiliate la SAK și STTK. Ei oferă informații, sprijin, instruire și activități recreative pentru membrii lor. Omologul Akava al delegației sindicale, la locurile mari de muncă, este sindicatul companiei (yritysyhdistys).

Reglementarea, componența și competențele organismelor reprezentative