Profilul de țară pentru viața profesională pentru Finlanda

Acest profil descrie principalele caracteristici ale vieții profesionale în Finlanda. Scopul său este de a furniza informații de bază relevante privind structurile, instituțiile, actorii și reglementările relevante privind viața profesională.

Aceasta include indicatori, date și sisteme de reglementare privind următoarele aspecte: actori și instituții, relații de muncă colective și individuale, sănătate și bunăstare, remunerare, timp de lucru, competențe și formare, egalitate și nediscriminare la locul de muncă. Profilurile sunt actualizate sistematic la fiecare doi ani.

Această secțiune examinează evoluțiile recente ale acțiunilor sindicale, indicând numărul de zile lucrătoare pierdute din cauza grevelor. Acesta discută mecanismele juridice și instituționale – atât colective, cât și individuale – utilizate pentru soluționarea litigiilor și circumstanțele în care acestea pot fi utilizate.

Constituția finlandeză garantează dreptul la grevă, dar, în conformitate cu legislația din Legea privind contractele de muncă și Legea privind medierea în litigiile de muncă, grevele sunt permise numai atunci când un contract colectiv a expirat și un nou contract nu a fost încă stabilit sau atunci când motivul grevei nu are legătură cu condițiile de angajare. așa cum este cazul grevelor politice și acțiunile de solidaritate. Dreptul la grevă este, de asemenea, restricționat în unele sectoare, cum ar fi asistența medicală, a cărei funcționare este vitală pentru siguranța societății. Pentru a fi legală, o grevă trebuie anunțată în prealabil conciliatorului național. Prin urmare, tipurile legale de acțiuni sindicale sunt grevele care au loc într-o perioadă în care nu este în vigoare niciun acord și grevele din motive politice și de solidaritate. Printre cele mai comune forme de acțiune sindicală se numără grevele (lakko) sau refuzul de a lucra în totalitate sau parțial, greve (ulosmarssi) și interdicții de ore suplimentare (ylityökielto).

Evoluția acțiunilor sindicale, 2012-2022

 

2012

2013

2014

2015

2016

2017

2018

2019

2020

2021

2022

Working days lost per 1,000 employees

6.9

10.6

17.8

44.6

2.7.

9.3

84.4

147.7

73.3

13.6

368.5

Number of strikes

86

121

128

163

69

103

166

107

108

55 (50 labour disputes and 5 strike threats)

46 (strikes and strike threats)

Number of participants

14,984

19,567

69,248

134,427

7,287

17,377

282,096

161,289

19,216

22,547

177,600

Notă: Cifrele furnizate includ toate tipurile de acțiuni sindicale, inclusiv nu numai grevele (cea mai comună formă de acțiune sindicală), ci și amenințările, embargourile și acțiunile similare.

Sursa: Statistics Finland, 2020a

Mecanisme colective de soluționare a litigiilor

Sistemul de mediere se bazează pe Legea finlandeză privind medierea în litigiile de muncă. Conciliatorul național, împreună cu alți conciliatori cu fracțiune de normă de la Biroul Conciliatorului Național, asistă partenerii de negociere în cazul în care nu se poate ajunge la un acord colectiv fără ajutor extern. Părțile pot implica în mod voluntar Biroul Conciliatorului Național în runde de negocieri colective, fără a exista o amenințare de acțiune colectivă. Organizațiile centrale ale pieței muncii pot fi, de asemenea, asistate de conciliatorul național la elaborarea acordurilor privind politica globală a veniturilor. Este obligatorie participarea la medierea conflictelor de muncă, dar diferitele părți nu trebuie să accepte propunerea Conciliatorului Național. Tribunalul Muncii se ocupă de cazurile legate de încălcarea contractelor colective și poate da amenzi în cazurile de acțiune sindicală ilegală. Noua lege de cooperare este menită să consolideze dialogul social la locul de muncă.

Mecanisme individuale de soluționare a litigiilor

Litigiile individuale de muncă care decurg din contracte individuale de muncă încheiate între un singur angajator și un singur angajat sau care decurg din legislația privind raporturile de muncă – și, într-adevăr, orice conflict de muncă care nu intră în domeniul de aplicare al Tribunalului pentru Litigii de Muncă – sunt soluționate ca cauze civile de drept comun, în primă instanță, de către instanțele districtuale (alioikeus). Instanțele districtuale sunt formate din judecători profesioniști și, în anumite cazuri, judecători consultanți. În mod normal, decizia unei instanțe districtuale poate fi atacată la o curte de apel (hovioikeus), iar o decizie a acesteia din urmă poate fi atacată la Curtea Supremă (korkein oikeus). Litigiile individuale de muncă care sunt trimise instanțelor districtuale se referă de obicei la aspecte precum salariul și încetarea contractelor de muncă. În cauzele individuale de drept al muncii în fața instanțelor civile, nu există o implicare directă a sindicatelor, iar astfel de cazuri nu pot fi introduse de sindicate fără consimțământul lucrătorului. Instanțele districtuale și curțile de apel pot impune amenzi în cazurile legate de ocuparea forței de muncă.

Utilizarea mecanismelor alternative de soluționare a litigiilor

Litigiile soluționate la Tribunalul Muncii sunt mult mai frecvente decât cele mediate de Conciliatorul Național. Dintre cele 82 de hotărâri pronunțate de Tribunalul Muncii în 2022, 29 au fost legate de greve, amenințări cu greva sau alte acțiuni sindicale.

Utilizarea mecanismelor de soluționare a litigiilor: numărul de conflicte de muncă mediate de Conciliatorul Național, 2012-2022

 

2012

2013

2014

2015

2016

2017

2018

2019

2020

2021

2022

Settled without work stoppage

4

14

6

2

1

8

14

5

9

9

13

Settled after work stoppage

1

5

2

5

0

5

6

11

n.a.

2

n.a.

Mediated labour disputes in total

5

19

8

8

1

17

20

16

13

15

26

Cases resolved in the Labour Court

n.a.

n.a.

n.a.

n.a.

n.a.

n.a.

n.a.

91

83

100

82

Notă: n.a., nu este disponibil.

Sursa: Biroul Conciliatorului Național, 2022; nedatat; Tribunalul Muncii, nedatat

Flag of the European UnionThis website is an official website of the European Union.
How do I know?
European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions
The tripartite EU agency providing knowledge to assist in the development of better social, employment and work-related policies