Acțiuni sindicale și litigii în Ungaria

Legea fundamentală a Ungariei din 25 aprilie 2011 garantează lucrătorilor, angajatorilor și organizațiilor acestora dreptul la negociere colectivă și dreptul de a întreprinde acțiuni colective pentru a-și apăra interesele, inclusiv dreptul de a întrerupe activitatea (articolul XVII secțiunea 2).

În timp ce acțiunile industriale inițiate de lucrători sau de organizațiile lor sunt reglementate într-un mod destul de detaliat, în special grevele, legislația nu menționează cea mai evidentă acțiune sindicală posibilă a angajatorilor: blocajele.

Dreptul la grevă este reglementat de Legea VII din 1989. Dreptul la grevă este garantat lucrătorilor individuali în urmărirea propriilor revendicări, în timp ce dreptul de a organiza o grevă de solidaritate este acordat numai sindicatelor. Ca regulă de bază, o grevă poate fi declanșată numai după ce s-au făcut încercări de soluționare a intereselor conflictuale timp de cel puțin șapte zile (articolul 2).

Există unele limitări atât în ceea ce privește deținerea, cât și exercitarea dreptului la grevă. Nu se acordă dreptul la grevă personalului agențiilor de aplicare a legii, forțelor armate sau justiției. Funcționarii publici care lucrează în administrația publică au dreptul la grevă, dar îl pot exercita numai în conformitate cu reglementările speciale stabilite în acordul dintre guvern și sindicatele relevante.

Legea VII din 1989 enumeră circumstanțele în care greva este ilegală (articolul 3).

În cazul activităților de interes public fundamental – în special transportul în masă, telecomunicațiile, energia electrică, apa, gazul și alte furnizări de energie – dreptul la grevă poate fi exercitat numai în măsura în care nu împiedică furnizarea de servicii la un nivel considerat suficient. "Nivelul suficient" poate fi definit printr-o lege a parlamentului (conform amendamentelor la Legea VII din 2010 și 2012), ceea ce s-a întâmplat deja în unele zone. Aceste reglementări limitează puternic dreptul la grevă în anumite servicii publice.

Alte forme de acțiune sindicală (altele decât grevele) sunt mult mai frecvente în Ungaria, cum ar fi adunările de protest și mitingurile de protest, demonstrațiile, petițiile și strângerea de semnături. Primele două sunt reglementate de Legea LV din 2018 privind dreptul la întrunire. Această nouă lege este mai restrictivă decât predecesorul său: demonstrațiile trebuie anunțate cu luni în avans, iar poliția are o discreție relativ largă în ceea ce privește interzicerea adunărilor. Plângerile și dezvăluirile de interes public (avertizarea de integritate) au fost reglementate prin Legea CLXV din 2013 până la înlocuirea acesteia cu Legea XXV îmbunătățită din 2023. Petițiile și colectarea semnăturilor sunt reglementate de Legea CCXXXVIII din 2013 privind referendumurile, inițiativele europene și procedura referendumului.

Evoluția acțiunilor sindicale, 2013-2021

Notă: n.a., nu este disponibil.

Sursa: Oficiul Central de Statistică al Ungariei, 2022.

Mecanisme colective de soluționare a litigiilor

Mecanismele colective de soluționare a litigiilor sunt reglementate de Codul muncii (Legea I din 2012, articolele 291-293).

Este important de remarcat faptul că Codul muncii utilizează termenul "conflicte colective de muncă", care se referă exclusiv la litigiile de interes colectiv.

În funcție de părțile aflate în dezacord, angajatorul și comitetul de întreprindere sau angajatorul și sindicatul pot înființa un comitet de conciliere ad-hoc (egyeztető bizottság) pentru a soluționa litigiile acestora (a se vedea, de asemenea, secțiunea "Reprezentarea lucrătorilor la locul de muncă"). Acordul privind instalația sau contractul colectiv poate conține și dispoziții pentru un comitet permanent de conciliere.

Comitetul de conciliere este compus dintr-un număr egal de membri delegați de angajator și de comitetul de întreprindere sau de sindicat, precum și un președinte independent. Angajatorul și comitetul de întreprindere/sindicatul pot conveni în scris în prealabil să respecte decizia comitetului. În acest caz, decizia comisiei este obligatorie. În cazul unui vot egal, votul președintelui este decisiv.

Unele litigii colective specificate în Codul muncii [articolul 236 alineatul (4) și articolul 263] ar trebui soluționate de un arbitru.

Din noiembrie 2016, MTVSZ – în calitate de organism alternativ de soluționare a litigiilor – a fost invitat de părțile la litigiu să asiste (prin conciliere sau mediere) sau să arbitreze.

Mecanisme individuale de soluționare a litigiilor

Conform Codului muncii (articolul 285), principalele organisme individuale de soluționare a litigiilor sunt instanțele. Litigiile individuale de muncă sunt soluționate de instanțe specializate, și anume instanțele administrative și de dreptul muncii (care sunt la nivelul instanțelor districtuale, dar funcționează numai în orașele sediu de județ). Aceste instanțe asigură prima instanță, în timp ce cauzele nesoluționate sunt prezentate instanțelor civile în a doua instanță.

Utilizarea mecanismelor alternative de soluționare a litigiilor

MTVSZ este responsabil pentru disputele colective, nu individuale. Cu toate acestea, o intenție explicită din spatele înființării MTVSZ a fost de a oferi o oportunitate de a transforma, dacă este posibil, litigiile individuale în litigii colective prin consolidarea mai multor litigii individuale în jurul aceleiași probleme.

Utilizarea mecanismelor de soluționare a litigiilor, 2014-2021

Notă: *Clasificarea cazurilor de litigii de muncă a fost restrânsă în mod semnificativ în temeiul modificărilor adoptate în Legea I din 2017 privind Codul de procedură a instanțelor administrative începând cu 1 ianuarie 2018, care a redus numărul de litigii de muncă. ** Din cauza desființării instanțelor de muncă începând cu 31 martie 2020, cifrele din 2020 nu sunt comparabile cu cifrele corespunzătoare din anii precedenți și următori. n.a., nu este disponibil.

Sursa: Oficiul Judiciar Național, 2022