Profilul de țară al vieții profesionale pentru Letonia
Acest profil descrie caracteristicile cheie ale vieții profesionale în Letonia. Scopul său este de a furniza informații de bază relevante privind structurile, instituțiile, actorii și reglementările relevante privind viața profesională.
Aceasta include indicatori, date și sisteme de reglementare privind următoarele aspecte: actori și instituții, relații de muncă colective și individuale, sănătate și bunăstare, remunerare, timp de lucru, competențe și formare, egalitate și nediscriminare la locul de muncă. Profilurile sunt actualizate sistematic la fiecare doi ani.
"Relațiile individuale de muncă" se referă la relația dintre lucrător individual și angajatorul său. Această relație este modelată de reglementările legale și de rezultatele negocierilor partenerilor sociali cu privire la termeni și condiții. Această secțiune analizează începutul și încetarea raportului de muncă și drepturile și obligațiile în Letonia.
Cerințe privind un contract de muncă
Un contract de muncă trebuie încheiat în scris înainte de începerea activității. Legea muncii stabilește strict conținutul contractului individual de muncă (articolul 40).
Amendamentele adoptate la 16 iunie 2022 au introdus mai multe modificări la secțiunea 40.
O prevedere este că un angajat își poate stabili liber locul de muncă.
Reglementările privind timpul de lucru au fost modificate: atunci când programul de lucru al unui lucrător este complet sau în mare parte previzibil sau atunci când nu este complet sau în mare parte previzibil, contractul de muncă ar trebui să includă nu numai perioada de preaviz de încetare a contractului de muncă, ci și procedurile aferente.
Au fost introduse trei clauze noi (11, 12 și 13): contractele de muncă ar trebui să includă perioada de probă și durata acesteia (11); angajatul are dreptul la formare dacă angajatorul oferă formare (12); și angajatul are dreptul de a primi prestații de securitate socială pe baza raportului de muncă și orice altă prestație de securitate socială furnizată de angajator (13).
Informațiile solicitate pot fi înlocuite cu o trimitere la dispozițiile relevante din actele cu putere de lege, contractele colective de muncă sau cu o trimitere la reglementările relevante privind procedura de lucru.
Este împotriva legii să angajezi o persoană cu vârsta sub 15 ani sau o persoană cu vârsta sub 18 ani și care urmează studii cu normă întreagă (identificați ca "copii") într-un loc de muncă permanent.
Copiii de la vârsta de 13 ani, dacă unul dintre părinți (sau un tutore) și-a dat consimțământul scris, pot fi angajați în afara orelor de școală în timpul zilei în locuri de muncă care nu dăunează siguranței, sănătății, moralității și dezvoltării lor. O astfel de activitate este stabilită de Cabinetul de Miniștri.
Străinii pot fi angajați numai dacă au dreptul de a fi angajați confirmați prin viză sau permis special (pot exista excepții). Această regulă nu se aplică cetățenilor UE și celor care au dreptul la liberă circulație în cadrul UE în conformitate cu Acordul Schengen.
Proceduri de concediere și reziliere
Procedurile de concediere și de încetare a contractului sunt reglementate de Legea muncii (articolele 100-112 și, respectiv, articolele 113-129). Procedura începe cu emiterea sau depunerea notificării de reziliere. Legea descrie în detaliu cum și în ce circumstanțe oricare dintre părți poate emite o notificare de reziliere. Acesta stabilește perioada de preaviz pentru încetarea contractului de către un angajator, procedurile de reducere a numărului de angajați într-o organizație și concedierea colectivă, interzicerea și restricționarea concedierii și preferințele pentru continuarea raporturilor de muncă în cazul reducerii numărului de angajați, cerințele speciale privind apartenența la un sindicat, asistența pentru căutarea unui nou loc de muncă și indemnizația de concediere; printre altele.
Un angajat are dreptul de a notifica în scris încetarea contractului de muncă cu o lună înainte, cu excepția cazului în care contractul de muncă sau contractul colectiv prevede o perioadă mai scurtă. Legea specifică 11 situații în care un angajator poate da o notificare de reziliere, toate pe baza unor circumstanțe legate de comportamentul angajatului sau de abilitățile acestuia sau de măsuri economice, organizatorice, tehnologice sau de natură similară în întreprindere.
Angajatorul are obligația de a notifica angajatul în scris cu privire la circumstanțele care stau la baza încetării contractului de muncă.
Unui angajator îi este interzis să dea un preaviz de reziliere a unui contract de muncă unui angajat care este membru al unui sindicat fără consimțământul sindicatului relevant.
Concediu parental, de maternitate și de paternitate
Durata concediului parental, de maternitate și de paternitate este stabilită de Legea muncii (articolele 154-156). Concediul parental, de maternitate și de paternitate sunt reglementate de sistemul leton de asigurări sociale, care oferă indemnizațiile primite în timpul concediului. Prestațiile sociale relevante sunt disponibile pentru persoanele asigurate social dacă o persoană a plătit contribuții obligatorii sau voluntare de asigurări sociale la bugetul special de asigurări sociale [astfel cum prevede Legea privind asigurările sociale de stat [articolul 12 alineatele (1) și (2)], adoptată la 1 octombrie 1997 și valabilă de la 1 ianuarie 1998]. Cuantumul prestației depinde de contribuția totală a beneficiarului și se calculează pe baza salariului său de asigurări sociale.
Concediul de paternitate a fost introdus în 2004. În acest an, 4.521 de tați (din 20.551 de copii nou-născuți) au primit acest beneficiu. În 2019, indemnizația de paternitate a fost plătită la 10.508 tați (din 18.589 de copii nou-născuți).
Acorduri legale privind concediul
Maternity leave
| |
| Maximum duration |
|
| Reimbursement | 80% of the average insurance wage of the beneficiary |
| Who pays? | Social insurance budget (valsts sociālās apdrošināšanas speciālais budžets), administered by the State Social Insurance Agency (Valsts sociālās apdrošināšanas aģentūra, VSAA) |
| Legal basis |
|
| Parental leave | |
| Maximum duration | According to Article 156 of the Labour Law, every employee, whether a mother or a father, has the right to parental leave in connection with the birth or adoption of a child. Parental leave for a period not exceeding 1.5 years can be requested at any time up to the day the child reaches the age of eight years. Parental leave, upon the request of an employee, should be granted as a single period or in parts. The employee has a duty to notify the employer in writing one month in advance about the beginning of parental leave or its parts and the duration of parental leave. Parental leave cannot be shorter than one continuous calendar week The early termination of parental leave and an early return to work should be facilitated according to the procedures stipulated by a collective agreement or an employment contract or based on an agreement between the employee and the employer. The employee is entitled to return to work, subject to notifying the employer at least two weeks in advance, where for objective reasons there is no need for them to provide further childcare. The employee has the right to flexible parental leave. |
| Reimbursement | A beneficiary may choose the time the benefit is received, and the amount of the benefit is calculated on the basis of the duration of parental leave. The amount of the benefit is established according to the chosen duration of receiving the benefit:
For recipients of parental benefit who are employed during the period in which they are caring for their child and are not on childcare leave or are earning income during the period as a self-employed person, the benefit is 50% of their nominal wage. Once the choice is made regarding the duration of receiving the benefit (until the child reaches the age of 13 or 19 months) and the benefit is granted, the chosen duration for the same child may not be changed. |
| Who pays? | Social insurance budget (valsts sociālās apdrošināšanas speciālais budžets), administered by the VSAA |
| Legal basis |
|
| Paternity leave | |
| Maximum duration | The father of a child is entitled to leave of 10 calendar days. This leave should be granted immediately after the birth of the child, but no later than six months from the birth of the child (amended from two months on 16 June 2022). A new clause regulates cases when the child’s paternity has not been established or the child’s father has died or has had his custody revoked. In such cases, a person other than the child’s mother has the right to 10 days of childcare leave at the request of the child’s mother. If a mother dies in childbirth or any time up to the 42nd day of the postnatal period, or, in accordance with the procedures prescribed by law, refuses to take care of the child during the period up to the 42nd day of the postnatal period, the father of the child or another person who is willing to take care of the child should be granted leave for the period up to the 70th day of the child’s life. If a mother cannot take care of their child during the period up to the 42nd day of the postnatal period due to illness, injury or other health-related reasons, the father or another person who is willing to take care of the child should be granted leave for those days on which the mother herself is not able to take care of the child. For a family that has adopted a child up to 18 years of age, one of the adoptive parents should be granted 10 calendar days of leave. A child’s father, an adoptive parent or another person who cares for the child and who makes use of the leave referred to in this section should have their job position kept for them. If this is not possible, the employer should ensure that similar or equivalent work with conditions and employment provisions that are not less favourable is available on their return. |
| Reimbursement | 80% of the average wage of the beneficiary, derived from insurance contributions |
| Who pays? | Social insurance budget (valsts sociālās apdrošināšanas speciālais budžets), administered by the VSAA |
| Legal basis |
|
Concediu
Temeiul juridic al concediului medical include:
Legea muncii (adoptată la 20 iunie 2001 și valabilă de la 1 iunie 2002)
Legea privind asigurările sociale de stat (adoptată la 1 octombrie 1997 și valabilă de la 1 ianuarie 1998)
Legea privind asigurarea de maternitate și de sănătate (adoptată la 6 noiembrie 1995 și valabilă de la 1 ianuarie 1997)
Regulamentul Cabinetului de Miniștri nr. 753 privind normele privind prestațiile de asigurări sociale de stat (adoptat la 16 noiembrie 2021)
Regulamentul Cabinetului de Miniștri nr. 152 privind procedurile de eliberare a certificatelor de concediu medical (adoptat la 3 aprilie 2001 și valabil de la 1 mai 2001)
Legea privind gestiunea bugetară și financiară (adoptată la 24 martie 1994 și valabilă de la 24 aprilie 1994)
Legea anuală cu privire la bugetul de stat pentru anul în cauză
Indemnizația de boală este plătită din bugetul asigurărilor sociale. Se acordă dacă beneficiarul a plătit contribuții la asigurările sociale de stat timp de cel puțin 3 luni în cele 6 luni anterioare producerii evenimentului care a necesitat concediu medical sau nu mai puțin de 6 luni în cele 24 de luni anterioare evenimentului. Persoana ar trebui să aibă în continuare statutul de lucrător sau de lucrător independent în perioada incapacității de muncă.
Indemnizația de boală se acordă la 80% din salariul mediu al beneficiarului, provenit din contribuțiile de asigurare.
Un angajator nu are dreptul de a da un preaviz de încetare a contractului de muncă pe o perioadă de incapacitate temporară a unui angajat, cu excepția cazurilor speciale legate de comportamentul inacceptabil al unui angajat la locul de muncă.
Vârsta de pensionare
Vârsta de pensionare este stabilită de articolul 11 din Legea privind pensiile de stat (adoptată la 2 noiembrie 1995 și valabilă de la 1 ianuarie 1996). Vârsta de pensionare va fi crescută treptat până la 65 de ani atât pentru bărbați, cât și pentru femei. În 2023, vârsta de pensionare a fost de 64 de ani și 6 luni. Femeile și bărbații care au împlinit vârsta de pensionare stabilită și care au contribuit la asigurări timp de cel puțin 20 de ani au dreptul la o pensie pentru limită de vârstă.
Un părinte sau tutore al unui copil care, în perioada până la împlinirea vârstei de 18 ani, a avut grijă de cinci sau mai mulți copii timp de cel puțin 8 ani sau de un copil cu handicap timp de cel puțin 8 ani poate solicita o pensie pentru limită de vârstă la vârsta de 60 de ani dacă a plătit contribuții de asigurare timp de cel puțin 25 de ani.
Persoanele a căror perioadă de contribuții de asigurare nu este mai mică de 30 de ani au dreptul de a solicita o pensie pentru limită de vârstă de la vârsta de 62 de ani.
