Profilul de țară al vieții profesionale pentru Luxemburg
Acest profil descrie caracteristicile cheie ale vieții profesionale în Luxemburg. Scopul său este de a furniza informații de bază relevante privind structurile, instituțiile, actorii și reglementările relevante privind viața profesională.
Aceasta include indicatori, date și sisteme de reglementare privind următoarele aspecte: actori și instituții, relații de muncă colective și individuale, sănătate și bunăstare, remunerare, timp de lucru, competențe și formare, egalitate și nediscriminare la locul de muncă. Profilurile sunt actualizate sistematic la fiecare doi ani.
Produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor al Luxemburgului a fost de aproape trei ori mai mare decât media UE27 în 2022. Cu o creștere de aproape 2,3 % în 2019, economia Luxemburgului este una dintre cele mai puternice din UE.
La 31 decembrie 2023, Luxemburg avea 672.050 de locuitori. Proporția străinilor care trăiau în Marele Ducat era mare. La aceeași dată, rezidenții străini au reprezentat 317.678 de persoane, reprezentând 47,3% din populația totală.
Date | Total population | Luxembourgish men | Luxembourgish women | Foreign men | Foreign women | Share of foreigners (%) |
31 December 2019 | 626,108 | 162,267 | 167,376 | 152,697 | 143,768 | 47.4 |
31 December 2020 | 634,730 | 165,056 | 170,248 | 154,400 | 145,026 | 47.2 |
31 December 2021 | 645,397 | 168,014 | 173,216 | 157,050 | 147,117 | 47.1 |
31 December 2022 | 660,809 | 171,126 | 176,276 | 161,318 | 152,089 | 47.4 |
31 December 2023 | 672,050 | 174,675 | 179,697 | 163,599 | 154,079 | 47.3 |
Sursa: Statec, 2023a
Piața muncii rămâne foarte activă, deoarece, pe lângă cei 288 918 lucrători rezidenți în Luxemburg, 227 623 de lucrători transfrontalieri trec zilnic frontierele belgiene, franceze și germane pentru a lucra în Luxemburg (decembrie 2023).
Situația ocupării forței de muncă 2021-2023
Total | Luxembourg residents | Cross-border commuters | Cross-border commuters (%) | ||
December 2021 | Private sector employees | 430,534 | 222,171 | 208,363 | 48.4 |
| Civil servants | 34,837 | 32,744 | 2,093 | 6.0 | |
| Self-employed people | 28,763 | 23,101 | 5,662 | 19.7 | |
| Total domestic employment | 494,134 | 278,016 | 216,118 | 43.7 | |
December 2022 | Private sector employees | 444,143 | 228,654 | 215,489 | 48.5 |
| Civil servants | 36,096 | 33,758 | 2,338 | 6.5 | |
| Self-employed people | 29,386 | 23,421 | 5,965 | 20.3 | |
| Total domestic employment | 509,625 | 285,833 | 223,792 | 43.9 | |
December 2023 | Private sector employees | 448,936 | 230,148 | 218,788 | 48.7 |
| Civil servants | 37,502 | 34,939 | 2,563 | 6.8 | |
| Self-employed people | 30,103 | 23,831 | 6,272 | 20.8 | |
| Total domestic employment | 516,541 | 288,918 | 227,623 | 44.1 |
Notă: Persoanele cu un loc de muncă în Luxemburg.
Sursa: Ministerul Securității Sociale, Inspectoratul General al Securității Sociale (IGSS), 2023 [calcule ale Institutului Luxemburghez de Cercetări Socio-Economice (LISER))
Rata de creștere a ocupării totale a forței de muncă interne între 2021 și 2022 (decembrie) a fost de 3,1%. Pentru ocuparea forței de muncă transfrontaliere, a fost de 3,6%, iar pentru ocuparea forței de muncă a rezidenților luxemburghezi (luxemburghezi și străini), a fost de 2,8%. Rata de creștere a fost mai mică între 2022 și 2023 (decembrie): 1,4 % pentru toate locurile de muncă interne, 1,7 % pentru ocuparea forței de muncă transfrontaliere și 1,1 % pentru ocuparea forței de muncă a rezidenților luxemburghezi.
În decembrie 2022, 15 760 de șomeri au fost înregistrați la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (Agence pour le développement de l'emploi, ADEM) ca fiind disponibili pentru angajare (ADEM, 2023a). Aceasta a fost o scădere de 3,9% față de decembrie 2021 (ADEM, 2023b). În 2022, rata șomajului s-a situat la 4,8% (ajustată în funcție de variațiile sezoniere). Pentru a observa valori similare, trebuie să ne întoarcem la sfârșitul anului 2008 și începutul anului 2009. Un total de 18.198 de șomeri rezidenți erau disponibili pentru angajare la 31 decembrie 2023 (rata șomajului de 5,5%), ceea ce a reprezentat o creștere de 2.438 de persoane (15,5%) față de 31 decembrie 2022. Cele mai recente date arată că numărul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă rezidente înregistrate la ADEM a fost de 17.654 la 31 martie 2024 (rata șomajului de 5,6%), o creștere de 2.322 (sau 15,1%) față de martie 2023.
Întreaga legislație a muncii privind reprezentarea angajatorului, reprezentarea sindicală și negocierea colectivă este inclusă în Codul muncii. Săptămâna legală de lucru este de 40 de ore, care poate fi extinsă la 48 de ore. Cu toate acestea, a existat o modificare majoră în Codul muncii în 2016 în ceea ce privește reglementarea timpului de lucru, unde un sistem de perioade de referință valabil temporar a fost înlocuit cu unul permanent. Acest sistem permite prelungirea perioadei de referință până la patru luni în anumite condiții și cu anumite constrângeri sau chiar până la 12 luni prin negociere colectivă. În practică, această reformă face posibilă creșterea timpului de lucru săptămânal dincolo de orele stabilite, cu condiția ca acesta să rămână mai mic de 48 de ore pe săptămână în medie pe o perioadă de patru luni sau mai mult, în funcție de contractele colective.
În plus, legea de reformare a reprezentării angajaților în companii a intrat treptat în vigoare în 2016, iar o reformă a concediului pentru creșterea copilului a intrat în vigoare la 1 decembrie 2016.
În sfârșit, legea din 25 aprilie 2019 de modificare a Codului muncii a extins durata minimă a sărbătorilor legale la 26 de zile lucrătoare pe an, indiferent de vârsta salariatului – adică cu o zi mai mult decât înainte, la care se adaugă o sărbătoare legală pe 9 mai (Ziua Europei).
Conceptul de "model luxemburghez" este adesea menționat atunci când se discută despre dialogul social sau relațiile de muncă în cadrul Marelui Ducat. Modelul este o structură și o cultură a dialogului social capabile să soluționeze dezacordurile și să reunească principalii actori din medii diferite pentru a ajunge la un consens cu privire la măsurile care vor spori bunăstarea economică și socială a țării. Această dimensiune continuă să rezoneze foarte mult în rândul celor implicați în dialogul social la toate nivelurile. O altă caracteristică a dialogului social din Luxemburg este dimensiunea sa tradițional tripartită, care implică sindicate, organizații patronale și guvern. Statul este considerat un partener social de sine stătător. Majoritatea acordurilor importante la care s-a ajuns la nivel național – de exemplu, privind controlul inflației, echilibrul bugetar, competitivitatea întreprinderilor și situația pieței forței de muncă – sunt negociate de toate cele trei părți. Până în 2010, modelul tripartit al Luxemburgului nu a fost pus sub semnul întrebării (Thill și Thomas, 2010). Prima încălcare gravă a dialogului tripartit a avut loc în aprilie 2010, când Comitetul de coordonare tripartit (Comité de coordination tripartite) a anunțat că discuțiile privind competitivitatea economiei, politicile de ocupare a forței de muncă și finanțele publice din Luxemburg nu au reușit să ajungă la un acord. Cu toate acestea, guvernul, care conduce țara din decembrie 2013, și-a subliniat angajamentul față de dialogul social și urmărește să restabilească coordonarea tripartită. După semnarea unui acord bilateral cu sindicatele (în noiembrie 2014) și altul cu reprezentanții angajatorilor (în ianuarie 2015), guvernul a încurajat partenerii sociali să revină la vechea tradiție a țării de consultare tripartită (Eurofound, 2015). În ciuda angajamentului guvernului, dialogul social la nivel național a încetinit din 2016. Au avut loc mai multe întâlniri bipartite, dar nu a existat nicio negociere tripartită națională pe ordinea de zi. Abia la 30 iunie 2019 s-a încheiat o reuniune tripartită cu noi acorduri în sectorul siderurgic. În timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 au avut loc mai multe reuniuni tripartite pentru a discuta despre gestionarea pandemiei și punerea în aplicare a măsurilor de moderare a efectelor indexării salariale.
