Relații individuale de muncă în Spania

Cerințe privind un contract de muncă

Vârsta minimă de muncă pentru începerea unui raport de muncă este de 16 ani. Odată semnat contractul de muncă, compania trebuie să comunice Serviciului Public de Ocupare cu privire la condițiile contractului și să trimită serviciului o copie a acestuia în termen de cel mult 10 zile. O altă copie a contractului trebuie depusă reprezentanților angajaților de la locul de muncă.

Proceduri de concediere și reziliere

Angajatorii sunt obligați să-și anunțe forța de muncă cu privire la concedierile planificate cu 15 zile înainte. Această perioadă de preaviz se aplică atât concedierilor colective, cât și individuale, precum și tuturor angajaților, indiferent de vechimea lor. În 2010, perioada de preaviz a fost redusă de la o lună la două săptămâni prin Decretul-lege regal 10/2010. Economia spaniolă pare a fi mai flexibilă acum decât cea a unei țări medii a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică în acest domeniu, deoarece perioadele medii de preaviz în aceste țări sunt de 3,5 săptămâni pentru lucrătorii cu 9 luni de vechime la momentul concedierii, 1,3 luni pentru lucrătorii cu 4 ani de mandat și 2,7 luni pentru lucrătorii cu 20 de ani de mandat.

În caz de concediere colectivă (mai mult de cinci angajați dacă întreaga forță de muncă este afectată; cel puțin 10 angajați în companiile cu mai puțin de 100 de angajați; 10% din angajații din companiile cu 100-300 de angajați; și 30 de angajați în companiile cu mai mult de 299 de angajați), legislația impune ca angajații să primească o compensație legală minimă de 20 de zile de salariu pentru fiecare an de serviciu, până la maximum 12 luni de salariu.

În cazul concedierii individuale abuzive a unui angajat care are un contract pe durată nedeterminată, legislația impune ca angajații să primească o compensație legală minimă de 33 de zile de salariu pentru fiecare an de serviciu, până la maximum 24 de luni de salariu.

În cazul concedierii individuale echitabile, legislația impune ca angajații să primească o compensație legală minimă de 20 de zile de salariu pentru fiecare an de serviciu, până la maximum 12 luni de salariu.

În întreprinderile cu mai puțin de 25 de angajați, Fondul public de garanție salarială (Fondo de Garantía Salarial) va plăti 40% din despăgubirea legală a angajaților în caz de concedieri colective.

Indemnizația de concediere pentru contractele temporare a fost modificată prin Decretul-lege regal 10/2010, care a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2015, indemnizația de concediere va crește anual cu 1 zi pe an de serviciu, de la 8 zile pe an de serviciu plătit în 2010 la 12 zile. În consecință, în 2014, indemnizația de concediere pentru contractele temporare a fost de 11 zile pe an lucrat. În cazul în care angajatorul concediază lucrătorul temporar înainte de expirarea contractului său, indemnizația de concediere va fi egală cu 33 de zile de salariu pentru fiecare an de serviciu, până la maximum 24 de luni de salariu.

În această privință, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a anunțat o decizie polemică în septembrie 2016 (C-596/14). Conform legii spaniole, angajații permanenți primesc 20 de zile pe an lucrat de indemnizație de concediere atunci când sunt concediați, în timp ce lucrătorii temporari primesc 12 zile, iar înlocuitorii temporari (interinos) nu primesc nicio compensație. Într-o hotărâre pronunțată la 14 septembrie 2016, CJUE a stabilit că înlocuitorii temporari au, de asemenea, dreptul de a primi indemnizații de concediere și că suma primită de lucrătorii temporari și de lucrătorii permanenți nu ar trebui să fie diferită din cauza tipului lor de contract, pe baza temeiului juridic al Acordului-cadru privind munca pe durată determinată (prevăzut în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului).

Această decizie a creat o mare incertitudine în Spania în ceea ce privește indemnizația de concediere, deoarece, conform hotărârii judecătorești, atât lucrătorii temporari, cât și înlocuitorii temporari ar trebui să aibă aceeași compensație ca și ceilalți angajați (20 de zile, până la maximum 12 luni de salariu).

În prezent, reglementarea spaniolă este încă aceeași (fără indemnizație de concediere pentru înlocuitorii temporari), deși mai multe cazuri similare au ajuns la CEJ și la Înalta Curte spaniolă și așteaptă decizii. Se pare că legiuitorul va aștepta până când aceste cauze pendinte vor fi soluționate pentru a reglementa problema pe baza unei jurisprudențe mai consolidate. Deci, repercusiunile deciziei CEJ rămân de văzut.

Concediu parental, de maternitate și de paternitate

În ultimii ani, concediile de maternitate și paternitate s-au schimbat semnificativ.

Durata concediului pentru creșterea copilului a fost prelungită de la patru la cinci săptămâni la 5 iulie 2018. În septembrie 2017, Partidul Popular și Ciudadanos au convenit să prelungească concediul de paternitate la cinci săptămâni începând cu anul următor. Cu toate acestea, în ianuarie 2018, acest acord era încă supus aprobării Legii bugetului pe 2018, astfel încât prelungirea nu fusese aplicată în practică (iar concediul pentru creșterea copilului era încă de patru săptămâni). Guvernul socialist a anunțat în cele din urmă această măsură în cadrul Legii bugetului (Legea 6/2018).

În februarie 2019, guvernul socialist a adoptat Decretul-lege regal 6/2019, care stabilește egalizarea treptată a concediilor de maternitate și paternitate. Prin urmare, concediul de paternitate a crescut la opt săptămâni în 2019 și la 12 săptămâni în 2020, iar până în 2021 ambii părinți s-au bucurat de un concediu plătit egal, netransferabil, de 16 săptămâni, care ar putea fi prelungit cu două săptămâni per copil în cazul unei nașteri multiple.

Acorduri legale privind concediul

Sursa: Elaborare proprie a autorilor.

Concediu

Pentru a fi eligibil pentru concediu medical, angajatul trebuie să fi plătit contribuții la asigurările sociale timp de 180 de zile în cei cinci ani anteriori începerii concediului, în cazul unei boli comune. În cazul unui accident de muncă, nu este necesară nicio perioadă de contribuție.

Valoarea prestației plătibile este stabilită pe baza contribuțiilor stabilite în funcție de salarii. În primele trei zile ale unei boli comune, angajatul nu va primi niciun beneficiu. Între a 4-a și a 20-a zi, rata de înlocuire este de 60% din salariul de bază reglementat. După a 20-a zi, rata de înlocuire este de 75% din baza de reglementare. În cazul unui accident de muncă, rata de înlocuire este de 75% din baza de reglementare din prima zi.

Vârsta de pensionare

Vârsta de pensionare a fost majorată în 2011 (Legea 27/2011) de la 65 la 67 de ani. Această amânare a pensionării se aplică progresiv între 2013 și 2027. A crescut cu o lună pe an până în 2018 și a crescut cu două luni pe an din 2019. Acesta va continua să crească în acest ritm până în 2027. Lucrătorii pot să se pensioneze la vârsta de 65 de ani și beneficiază de drepturi maxime de pensie dacă au plătit contribuții la asigurările sociale timp de cel puțin 38 de ani și 6 luni.

Perioada de contribuție care este luată pentru a determina baza de reglementare a pensiei a crescut de la 15 la 25 de ani din 2013 până în 2022. Această creștere a fost aplicată treptat, crescând cu un an în această perioadă.

Femeile care și-au întrerupt cariera ca urmare a unei nașteri sau a unei adopții pot solicita 9 luni de contribuții per copil înainte de vârsta de 67 de ani, până la maximum 2 ani.

În iulie 2021, s-a ajuns la un acord între guvern și partenerii sociali (CEOE, Cepyme, CCOO și UGT) cu privire la reforma pensiilor. Acordul este primul pact major privind pensiile în contextul dialogului social din 2011 (La Moncloa, 2021).

• Acordul prevede un nou mecanism de evaluare pentru menținerea puterii de cumpărare a pensiilor publice în conformitate cu inflația medie anuală înregistrată în anul precedent.

• Acordul include diverse stimulente menite să aducă vârsta efectivă de pensionare mai aproape de vârsta legală de pensionare. Aceste măsuri cuprind noi stimulente pentru pensionarea întârziată, cum ar fi scutiri de la contribuțiile la asigurările sociale și creșteri ale cuantumului pensiei.

• Partenerii sociali s-au angajat să negocieze un nou "mecanism de echitate între generații" în conformitate cu Planul de redresare, transformare și reziliență. Noul mecanism este de așteptat să intre în vigoare din 2027 și va avea ca scop echilibrarea efortului de finanțare a pensiilor de-a lungul generațiilor.

O altă propunere de reformă asupra căreia nu există încă un consens este legată de prelungirea perioadei pe care se bazează calculul pensiilor pentru limită de vârstă de la 25 la 30 de ani între 2027 și 2038. Această măsură a fost convenită de guvernul spaniol și de Comisia Europeană în contextul Planului de redresare și reziliență al Spaniei. Potrivit estimărilor Băncii Spaniei, o astfel de măsură va duce la o reducere a pensiei medii inițiale. Cu toate acestea, extinderea perioadei de calcul la cel mai favorabil număr de ani poate contribui la atenuarea scăderii cuantumului mediu al pensiei inițiale, contribuind în același timp la reducerea inegalităților în rândul pensionarilor (Muñoz-Julve și Ramos, 2022).