Actorii și instituțiile din Estonia

Ministerul Afacerilor Sociale (Sotsiaalministeerium) se ocupă de politica de ocupare a forței de muncă în general, prin elaborarea legislației și cooperarea cu partenerii sociali.

Principala instituție responsabilă cu asigurarea respectării drepturilor lucrătorilor este Inspectoratul de Muncă (Tööinspektsioon), al cărui rol este de a supraveghea respectarea cerințelor legislației care reglementează relațiile de muncă. Inspectoratul de Muncă informează angajații și angajatorii, investighează accidentele grave de muncă și analizează cauzele acestora și exercită supravegherea. Inspectoratul de Muncă monitorizează, de asemenea, securitatea și sănătatea în muncă (SSM) și depune eforturi pentru prevenirea bolilor de sănătate. În cadrul inspectoratelor locale, există comitete pentru conflicte de muncă (töövaidluskomisjonid, LDC), care soluționează conflictele individuale de muncă (mediere prejudiciară). Angajații au, de asemenea, dreptul de a apela la instanțe atunci când drepturile lor au fost încălcate.

În cazurile de discriminare la locul de muncă, o persoană poate apela la Comisarul pentru egalitate de gen și tratament (Soolise võrdõiguslikkuse ja võrdse kohtlemise volinik), al cărui rol este de a monitoriza respectarea cerințelor Legii privind egalitatea de gen și ale Legii privind egalitatea de tratament.

În cazurile de conflict colectiv de muncă, dacă părțile nu pot ajunge la un acord prin negociere, acestea pot apela la Conciliatorul Național (Riiklik Lepitaja).

Nu există norme oficiale privind reprezentativitatea organizațiilor partenerilor sociali la nivel național. În conformitate cu Legea sindicatelor, un sindicat trebuie să fie fondat de cel puțin cinci angajați, iar o federație de sindicate trebuie să fie fondată de cel puțin cinci sindicate. Nu există astfel de criterii pentru organizațiile patronale. Convențiile colective pot fi extinse în ceea ce privește salariile, timpul de lucru și timpul de odihnă în cazul acordurilor cu mai mulți angajatori – adică dacă acordul este încheiat între o asociație sau o federație de angajatori și o asociație sau o federație de angajați sau o confederație de angajatori și o confederație de angajați. Cu toate acestea, în ianuarie 2018, EAKL și ETKL au încheiat un acord de bună practică privind prelungirea contractelor colective, care stabilește criterii de reprezentativitate pentru partenerii sociali. Conform acordului, pot fi prelungite numai acordurile cu mai mulți angajatori încheiate între cei mai reprezentativi parteneri sociali. Cei mai reprezentativi parteneri sociali sunt cei cu cel mai mare număr de membri. Dacă au niveluri similare de membru, organizația care este membră a EAKL sau ETKL este considerată cea mai reprezentativă. Contractul colectiv extins nu poate acoperi mai mult de un sector sau domeniu de activitate. Acordul de bună practică nu este obligatoriu din punct de vedere oficial, dar se recomandă insistent să fie respectat. În noiembrie 2021, au intrat în vigoare modificări ale Legii privind contractele colective, care stabilesc criterii pentru prelungirea contractelor colective. Consultați secțiunea "Mecanisme de extindere".

Despre reprezentarea sindicatelor

Sindicatele funcționează în conformitate cu Legea sindicatelor și Legea privind contractele colective. Prima lege prevede drepturile generale și bazele activităților sindicatelor, precum și relațiile acestora cu autoritățile guvernamentale de stat și locale și cu angajatorii. Al doilea stabilește temeiul juridic pentru încheierea și punerea în aplicare a contractelor colective.

Orice persoană din Estonia are dreptul de a înființa, de a se alătura sau de a nu se alătura liber sindicatelor, cu excepția membrilor forțelor de apărare estoniene (Kaitsevägi) care sunt în serviciu activ.

Atât numărul de membri ai sindicatelor, cât și densitatea sindicală au scăzut în ultimii 10 ani. Ponderea angajaților care sunt membri ai unui sindicat este mai mare în rândul angajaților din sectorul neguvernamental, non-profit (17 % în 2015) și din sectorul public (12 %) decât în organizațiile din sectorul privat (5 %).

Numărul de membri ai sindicatelor și densitatea sindicatelor, 2012-2019

Note: * Proporția angajaților care sunt membri ai unui sindicat. ** Apartenența la sindicat a salariaților derivă din totalul membrilor sindicali și ajustată, dacă este necesar, pentru membrii de sindicat în afara forței de muncă active, dependente și angajate (și anume, lucrători pensionari, lucrători independenți, studenți, șomeri).

Sursa: Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică/Amsterdam Institute for Advanced Labour Studies Institutional Characteristics of Trade Unions, Wage Setting, State Intervention and Social Pacts 2021.

Principalele confederații și federații sindicale

EAKL este cel mai mare sindicat din Estonia și principalul sindicat la nivel național. Este, de asemenea, partener în negocierile naționale privind salariul minim.

A doua cea mai mare organizație sindicală este TALO, care reprezintă în principal lucrătorii culturali și funcționarii publici.

Principalele confederații sindicale

Sursa: Reprezentanți ai sindicatelor

Nu au existat dezvoltări majore în ceea ce privește apartenența la sindicate în ultimii cinci ani. Tendința generală este scăderea numărului de membri ai sindicatelor.

Despre reprezentarea angajatorului

Drepturile și obligațiile angajatorilor de a înființa sau de a se alătura organizațiilor patronale nu sunt reglementate în mod specific în legislație. Cu toate acestea, Constituția (Põhiseadus) stipulează dreptul de a se alătura liber unor astfel de organizații. Doar câteva organizații patronale sunt implicate în negocierile colective. Există multe asociații de afaceri care nu sunt implicate în negocieri colective.

În ultimii ani, nu au existat schimbări sau evoluții semnificative din partea angajatorilor, iar densitatea organizațiilor patronale a rămas stabilă.

Numărul de membri și densitatea organizațiilor patronale, 2012-2019

Note: * Procentul de angajați care lucrau într-o unitate care erau membri ai unei organizații patronale în 2013 și care au fost implicați în negocieri colective în 2019. n.a., nu este disponibil. OCDE/AIAS ICTWSS, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică/Institutul de Studii Avansate ale Muncii din Amsterdam Caracteristicile instituționale ale sindicatelor, stabilirea salariilor, intervenția statului și pactele sociale.

Principalele organizații patronale

Singura organizație patronală recunoscută ca partener social la nivel național este ETKL. Printre membrii săi se numără atât asociații, cât și întreprinderi. Deși nu există criterii de reprezentativitate stabilite în Estonia, ETKL este cea mai mare organizație patronală implicată în negocieri colective și singura organizație angajatorală implicată în negocieri colective la nivel național. Prin urmare, este considerat a fi un partener social la nivel național.

Cele mai importante asociații de afaceri din Estonia sunt Camera de Comerț și Industrie a Estoniei (Eesti Kaubandus-Tööstuskoda) și Asociația Estoniei a IMM-urilor (Eesti Väike- ja Keskmiste Ettevõtjate Assotsiatsioon). Niciunul dintre ei nu participă la negocieri colective și amândoi se concentrează pe dezvoltarea antreprenoriatului și a economiei în ansamblu.

Principalele organizații și confederații patronale

Sursa: Reprezentanți ai organizațiilor

Datele privind densitatea organizațiilor patronale sunt limitate. Cu toate acestea, a existat o tendință generală de creștere a nivelului de membri al acestor organizații în ultimii ani. Cu toate acestea, ponderea organizațiilor patronale implicate în negocierile colective a rămas foarte scăzută, deoarece există doar câteva astfel de organizații.

Sistemul de concertare tripartită nu este reglementat în mod specific în Estonia. Partenerii sociali participă la faza de consultare a elaborării legislației. În plus, partenerii sociali sunt membri ai consiliilor de supraveghere ale Fondului de asigurări de sănătate din Estonia (Eesti Tervisekassa, EHIF),care este responsabil cu gestionarea asigurărilor de sănătate, acoperirea costurilor serviciilor de sănătate, plata prestațiilor de boală și participarea la planificarea asistenței medicale; Fondul de asigurări de șomaj din Estonia (Eesti Töötukassa, EUIF), care este responsabilă de serviciile publice de ocupare a forței de muncă și de punerea în aplicare a politicilor active privind piața forței de muncă; și Autoritatea Estoniană pentru Calificări (Kutsekoda),care este responsabilă de dezvoltarea sistemului de calificări profesionale din Estonia. În cazul EUIF, de exemplu, partenerii sociali fac propuneri cu privire la rata primei de asigurare de șomaj și aprobă programe de angajare temporară.

Există, de asemenea, adesea multe grupuri de lucru tripartite temporare, comitete sau alte grupuri formate pentru a discuta subiecte sau probleme specifice (de exemplu, imigrația și cota de imigrație, îngrijirea rudelor dependente, Planul de dezvoltare a bunăstării 2016-2023).

În plus, din 2018, partenerii sociali (EAKL și ETKL) și guvernul au restabilit reuniunile tripartite; acestea au loc de două sau trei ori pe an. Aceste reuniuni sunt folosite pentru a discuta subiecte relevante la momentul respectiv și ca platformă pentru partenerii sociali pentru a ridica cele mai importante subiecte de pe ordinea de zi.

Principalele organisme tripartite și bipartite

Din 2007, Estonia are un canal dublu de reprezentare a angajaților: angajații pot fi reprezentați de un sindicat și/sau de un administrator al angajaților. Reprezentarea angajaților este reglementată de Legea sindicatelor și de Legea administratorilor angajaților. Reprezentanții sindicatelor sunt aleși dintre membrii sindicatelor, iar administratorii angajaților sunt aleși de angajați la o adunare generală a companiei. Ambele pot fi prezente într-o anumită companie în același timp; cu toate acestea, sindicatul are dreptul automat de a participa la negocieri colective și la soluționarea litigiilor colective. În cazul în care nu există un sindicat în societate, administratorul are dreptul de a încheia acorduri sau de a reprezenta angajații în soluționarea colectivă a litigiilor. Administratorii angajați își desfășoară activitatea în principal în domeniul procedurilor de informare și consultare. Reprezentanții sindicatelor au, de asemenea, voie să participe la acest proces, indiferent dacă este prezent sau nu un reprezentant general.

Angajații sunt, de asemenea, reprezentați de un reprezentant al mediului de lucru, care este reprezentant pentru problemele SSM: monitorizează punerea în aplicare a măsurilor SSM, participă la investigarea accidentelor sau bolilor profesionale, informează angajații și așa mai departe. Într-o companie cu 10 sau mai mulți angajați, angajații aleg un reprezentant al mediului de lucru dintre ei. În cazul în care o întreprindere are mai puțin de 10 angajați, angajatorul este obligat să se consulte cu angajații cu privire la chestiuni legate de SSM. În plus, în companiile cu 150 sau mai mulți angajați, angajatorul este obligat să înființeze un consiliu al mediului de lucru, care trebuie să cuprindă un număr egal de reprezentanți desemnați de angajator și reprezentanți aleși de angajați (în total cel puțin patru membri). Inspectoratul de Muncă are dreptul de a solicita înființarea unui consiliu al mediului de lucru și într-o companie cu mai puțin de 150 de angajați, în funcție de pericolele prezente și de numărul de accidente de muncă și de cazuri de boală profesională din întreprindere. Consiliul analizează periodic condițiile de muncă din întreprindere, participă la pregătirea planului de dezvoltare a SSM al întreprinderii și investighează accidentele de muncă. Drepturile și obligațiile reprezentantului mediului de lucru și ale consiliului sunt stipulate în Legea privind sănătatea și securitatea în muncă (Töötervishoiu ja tööohutuse seadus).

Reglementarea, componența și competențele organismelor reprezentative