Un deceniu de salarii mici: lucrătorii din serviciile sociale încă câștigă cu aproximativ o cincime mai puțin decât media

Activitatea în domeniul serviciilor sociale poate fi împărțit în activități de asistență socială fără cazare (de exemplu , îngrijire la domiciliu, educație și îngrijire timpurie) și îngrijire rezidențială. Mai mult de două treimi dintre lucrătorii din serviciile sociale oferă îngrijire pe termen lung (LTC), majoritatea celorlalți fiind implicați în ECEC. Cea mai mare creștere a fost înregistrată în ceea ce privește activitățile de asistență socială fără cazare, reflectând schimbările de politică din statele membre, cum ar fi cea de a permite persoanelor în vârstă să trăiască mai mult acasă, mai degrabă decât în îngrijirea rezidențială. Acest lucru este în conformitate cu Pilonul european al drepturilor sociale, care subliniază rolul îngrijirii la domiciliu și al serviciilor comunitare. În ceea ce privește forța de muncă, peste o treime (38%) dintre cei angajați în servicii sociale au vârsta de 50 de ani sau mai mult – o creștere de 4,6 puncte procentuale față de 2014. Puțin peste patru cincimi (81%) dintre lucrătorii din serviciile sociale sunt femei – o scădere de 1,5 puncte procentuale față de 2014, după o perioadă în care ratele constant ridicate ale femeilor care lucrează în acest sector din 2008 (cel mai timpuriu an pentru care sunt disponibile date).

În statele membre, în ultimul deceniu, salariul mediu al lucrătorilor din domeniul serviciilor sociale a fost cu aproximativ 20 % mai mic decât salariul mediu din economiile statelor membre în ansamblu. Această diferență de remunerare a scăzut oarecum din 2014 până în 2018, dar a crescut din nou din 2018 până în 2022 (figura 1). În schimb, în domeniul sănătății, salariul a fost în mod constant și din ce în ce mai mare peste salariul mediu național – cu 11,2% în 2014, 17,3% în 2018 și 20,9% în 2022.

Prin urmare, nu este surprinzător faptul că, în 2024, în medie, 37 % dintre lucrătorii din domeniul serviciilor sociale au considerat că nu sunt plătiți în mod corespunzător, având în vedere eforturile și realizările obținute la locul lor de muncă, comparativ cu 26 % dintre lucrătorii din alte sectoare decât serviciile sociale. (Aceste constatări se bazează pe Analiza Eurofound a datelor Anchetei europene privind condițiile de muncă (EWCS) din 2024 pentru cele 23 de state membre în care au fost chestionați peste 20 de lucrători din serviciile sociale. Țările cu eșantioane mai mici de lucrători din domeniul serviciilor sociale (Cipru, Grecia, Ungaria și Slovacia) au fost excluse din analiză pentru fiabilitate.)

Remunerația diferă de la un lucrător la altul în funcție de subsector, profesie/ocupație și țară. În medie, lucrătorii din asistența rezidențială sunt mai bine plătiți decât cei din asistența socială fără cazare (câștigă cu 18,7 % mai puțin decât media din economiile statelor membre în ansamblu, comparativ cu 22,7 % mai puțin), deși salariile au scăzut în primele și au crescut în cele din urmă din 2018 până în 2022. Lucrătorii din ocupații care necesită puțină sau deloc educație formală sunt cei mai prost plătiți. Printre acestea se numără – în funcție de țară – îngrijitori sau asistenți (sociali), îngrijitori de copii și asistenți medicali.

Lucrătorii cu calificări profesionale sunt adesea plătiți mai mult în alte sectoare decât în serviciile sociale. De exemplu, în 2022, profesioniștii din domeniul sănătății (care sunt mai bine plătiți decât media din economiile statelor membre în ansamblu) au câștigat cu 15 % mai mult decât media serviciilor sociale, dar cu 60 % peste media din alte părți. Cercetările anterioare ale Eurofound au arătat, de asemenea, că asistenții medicali cu aceeași experiență și profil tind să fie mai bine plătiți în domeniul sănătății decât în îngrijirea pe termen lung. Cei mai bine plătiți lucrători din domeniul serviciilor sociale includ terapeuți, asistenți medicali specializați și asistenți sociali. Cu toate acestea, aceștia sunt mai puțin bine plătiți decât profesioniștii relativ bine plătiți din alte sectoare și/sau astfel de profesioniști bine plătiți sunt mai răspândiți în alte sectoare decât în serviciile sociale. Acest lucru este demonstrat de faptul că diferența dintre salariul mediu (adică "numărul de mijloc") al tuturor lucrătorilor din domeniul serviciilor sociale și cel al tuturor celorlalți lucrători este mai mic decât diferența de mediu; acesta din urmă este împins în sus în alte sectoare de un grup de lucrători mai bine plătiți decât în serviciile sociale.

Datele EU-SES din 2018 arată că salariile lucrătorilor din domeniul serviciilor sociale sunt mai mici decât media în toate statele membre și cu peste 10 % în toate acestea, cu excepția a trei: Țările de Jos, Austria și Luxemburg (figura 2). Toate trei se numără printre țările în care acoperirea acordurilor cu partenerii sociali este cea mai mare.

Pentru majoritatea statelor membre, datele SES se referă numai la lucrătorii angajați de furnizorii de servicii de îngrijire cu cel puțin 10 angajați. În timp ce majoritatea furnizorilor au mai puțin de 10 angajați – atât în activități de asistență socială fără cazare (85 %), cât și în îngrijirea rezidențială (51 %) – cei cu cel puțin 10 angajați angajează cea mai mare parte a forței de muncă: 91 % și, respectiv, 98 % (pe baza analizei Eurofound a statisticilor structurale de afaceri ale Eurostat din 2022). Un grup de lucrători care, în general, nu este inclus de aceste date esteîngrijitorilor de îngrijire, inclusiv îngrijitorii la domiciliu (cei care locuiesc în gospodăria persoanei (persoanelor) cărora le oferă îngrijire). Adesea se confruntă cu cele mai mici salarii și cele mai proaste condiții de muncă.

Lucrătorii din serviciile sociale sunt mai predispuși decât alți lucrători să trăiască în gospodării care întâmpină dificultăți în a face față cheltuielilor: 31% față de 25%, potrivit datelor EWCS 2024. Munca cu fracțiune de normă este mult mai frecventă în serviciile sociale decât în majoritatea celorlalte sectoare. Prin urmare, lucrătorii din serviciile sociale lucrează mai puține ore plătite pe lună, ceea ce înseamnă că diferența dintre salariul mediu lunar în comparație cu cel al altor lucrători este chiar mai mare decât diferența dintre salariul pe oră. Mulți lucrători din serviciile sociale pot prelua roluri cu jumătate de normă doar din cauza propriilor responsabilități de îngrijire, cum ar fi copiii sau rudele în vârstă. Un acces mai bun la servicii de îngrijire a copiilor și de îngrijire pe termen lung pentru acești lucrători le-ar putea permite să lucreze mai multe ore și, astfel, să câștige mai mult.

Dacă salariul este adecvat sau nu depinde de cât de mult trebuie să câștige oamenii pentru a-și acoperi cheltuielile. Costurile locuințelor sunt cheia. Atunci când salariile de îngrijire sunt stabilite la nivel național, acest lucru poate pune probleme deosebite pentru lucrătorii care locuiesc în zone cu costuri ridicate ale locuințelor, în special orașele mari, și care nu au acces la locuințe sociale. De asemenea, poate contribui la deficitul de forță de muncă în serviciile sociale. Politicile de locuințe pot ajuta, în special atunci când vizează creșterea ofertei prin construcții noi, reducerea locuințelor vacante, renovarea proprietăților și o mai bună conectare a fondului de locuințe la muncă și servicii. Alte măsuri de politică care pot ajuta, dincolo de îmbunătățirea salariilor și reducerea costurilor locuințelor, includ reducerea costurilor energiei, îngrijirii copiilor, educației, transportului și asistenței medicale.

Proporția lucrătorilor din serviciile sociale care, în EWCS 2024, au menționat "salariile și beneficiile angajaților" ca fiind unul dintre cele mai importante trei domenii în care ar dori să vadă îmbunătățiri este cu siguranță mare, de 68,8%, dar este doar puțin mai mare decât în rândul celorlalți lucrători (68,6%). Acest lucru reflectă opiniile lucrătorilor din domeniul serviciilor sociale, și nu pe cele ale lucrătorilor care au ales să nu lucreze sau care au părăsit acest sector. Prin urmare, remunerarea poate fi un factor și mai important în atragerea lucrătorilor decât sugerează această proporție. Salariile lucrătorilor din serviciile sociale sunt adesea egale sau puțin peste salariul minim. Creșterea salariului minim general îmbunătățește astfel condițiile de salarizare, inclusiv prin creșterea salariilor peste minim.

Factorii de decizie politică ar trebui să analizeze îmbunătățirea condițiilor de muncă dincolo de salarizare, pentru a atrage și păstra lucrătorii. Măsurile de abordare a deficitului de forță de muncă, cum ar fi stimulentele financiare pentru a lucra după vârsta de pensionare sau campaniile de recrutare, au o eficacitate limitată dacă nu sunt însoțite de îmbunătățiri ale condițiilor de muncă.

Sănătatea și securitatea la locul de muncă, inclusiv sănătatea mintală, este evidențiată ca unul dintre domeniile în care este nevoie de îmbunătățiri pentru mai mulți lucrători din serviciile sociale (30,9%) decât pentru alți lucrători (23,4%). Riscurile fizice specifice sectorului (cum ar fi ridicarea persoanelor și lucrul cu materiale infecțioase fără o protecție suficientă) trebuie, în mod evident, abordate, dar sectorul se remarcă cu adevărat prin riscurile pentru sănătatea mintală pe care le prezintă lucrătorii, cum ar fi comportamentul negativ la locul de muncă și sentimentul de epuizare emoțională din cauza muncii lor. Oferirea angajaților mai multă influență asupra programului lor de lucru poate ajuta la atenuarea altor probleme cu care se confruntă lucrătorii din serviciile sociale.

Cu toate acestea, îmbunătățirea condițiilor de muncă poate fi o provocare. Pentru activitățile de asistență socială care se desfășoară la domiciliul utilizatorului serviciului, locul de muncă este acel mediu de acasă, care este dificil de reglementat. Creșterea rapidă a forței de muncă de îngrijire la domiciliu crește urgența abordării acestei provocări. Unele măsuri de îmbunătățire a condițiilor de muncă pot fi, de asemenea, greu de conciliat cu furnizarea aranjamentelor dorite pentru îngrijirea flexibilă. O mai bună dotare a personalului poate face parte din soluția de îmbunătățire a anumitor condiții de muncă, cum ar fi cele legate de sănătatea și securitatea la locul de muncă, inclusiv sănătatea mintală. Cu toate acestea, pentru a atrage și a păstra lucrătorii necesari, condițiile generale de muncă trebuie îmbunătățite în primul rând.

De asemenea, este esențial să se abordezeintegrarea femeilor în acest sector prost plătit, inclusiv prin combaterea stereotipurilor de îngrijire de la o vârstă fragedă. Faptul că femeile sunt suprareprezentate în sectorul serviciilor sociale înseamnă, de asemenea, că femeile sunt afectate în mod disproporționat de problemele de sănătate mintală care vin odată cu munca în domeniul serviciilor sociale. Din nou, creșterea rapidă a sectorului necesită o atenție sporită acordată acestei probleme, deoarece sănătatea mintală precară implică costuri semnificative, atât monetare, cât și non-monetare, pentru persoanele afectate și pentru societate în ansamblu.

Proiectul Eurofound din 2026 privind îngrijirea pe termen lung, asistența medicală și ECEC va investiga aceste sectoare, în ceea ce privește condițiile de muncă și accesul oamenilor la serviciile sociale și calitatea acestora.