Europa – un loc de prim rang în care să trăiești și să muncești?
„Un loc de prim rang în care să trăiești și să muncești.” Așa a descris Europa președintele Juncker în momentul proclamării oficiale a pilonului european al drepturilor sociale, care a avut loc la Göteborg luna trecută.
Cu ocazia reuniunii șefilor de state și de guverne din UE în vederea angajării la un set de 20 de principii și drepturi sociale, șeful Comisiei a subliniat că „Europa reprezintă mai mult decât o piață unică, mai mult decât bani … Ea reprezintă valorile noastre și modul în care vrem să trăim”.
Așadar, cum trăim mai exact? Simt oare cei 510 milioane de europeni din cele (încă) 28 de state membre că beneficiază de condiții de trai „de prim rang”?
Cu siguranță mulți așa simt. Dar mulți alții încă se confruntă cu inegalități și se simt excluși sau vulnerabili, se îngrijorează cu privire la accesul la locuințe și locuri de muncă decente și au incertitudini cu privire la viitorul lor și al copiilor lor. Aceasta se reflectă într-un sentiment populist care, în unele locuri, pare să respingă ordinea stabilită și care face ca bilanțul general să pară majoritar negativ.
Ca întotdeauna, realitatea este totuși mult mai complexă.
În fapt, ultimii ani au fost în general buni, iar „vântul a revenit (cu adevărat) în pânzele Europei”. Rezultatele celui mai recent sondaj european privind calitatea vieții arată un progres de ansamblu în domeniile calității vieții, calității societății și calității serviciilor publice. S-au constatat îmbunătățiri în multe domenii, deși s-a plecat de la niveluri scăzute după criza economică. Într-adevăr, în unele cazuri, indicatorii arată o revenire la nivelurile dinaintea crizei – reflectând, parțial, relansarea economică generală și revenirea la creștere în statele membre.
Nivelul de optimism a crescut, iar ratele de satisfacție privind viața și gradul de fericire au rămas relativ ridicate în majoritatea statelor UE. Gradul de satisfacție privind standardele de viață a crescut în majoritatea statelor membre, iar numărul de persoane care reușesc să se descurce este mai mare decât în 2011.
De altfel, încrederea în instituțiile naționale a crescut în general, iar încrederea în alți oameni a crescut, în special în rândul tinerilor. Alte semne al unui context post-criză mai pozitiv sunt creșterea binevenită în implicare și participare în organizații sociale și comunitare la nivelul statelor membre și reducerea sentimentelor de excludere socială, care erau mai răspândite în timpul crizei. Într-adevăr, toate tensiunile percepute în societate între săraci și bogați, conducere și lucrători, vârstnici și tineri și bărbați și femei au scăzut în ultimii cinci ani.
De asemenea, contrar credinței populare, oamenii sunt de fapt mai mulțumiți, în general, de serviciile publice esențiale, precum sănătatea și transportul – și chiar de serviciile de îngrijire a copiilor, în unele țări.
S-ar părea că toate sunt bune până aici.
Totuși, în același timp, este clar că este loc de mai bine.
În timp ce unele țări, în special din Europa Centrală și de Est, continuă să recupereze decalajul, altele stagnează în procesul de aliniere, iar în anumite domenii decalajul chiar s-a mărit. De exemplu, satisfacția cu privire la standardele de viață a crescut în special în Bulgaria, Estonia, Ungaria, Irlanda și Polonia, în timp ce satisfacția privind viața a scăzut în Croația, Cipru, Grecia, Italia și Spania. De asemenea, există în continuare mari diferențe între statele membre cu privire la accesul și calitatea serviciilor de sănătate și de îngrijire.
Mai există încă inegalități profunde între diferite genuri, grupe de vârstă și categorii de venituri.
De exemplu, femeile raportează niveluri ușor mai mari de satisfacție privind viața față de bărbați, dar continuă să presteze mai multă muncă domestică și de îngrijire neplătită. Un alt element care contribuie la diferențele de gen este nevoia în creștere de îngrijire pe termen lung a vârstnicilor – domeniu în care femeile continuă să contribuie mai mult – fiind unul dintre principalele motive pentru apariția dificultăților în menținerea unui echilibru între viața profesională și cea de familie.
La rândul lor, vârstnicii o duc mai puțin bine decât tinerii, în special în unele țări din Europa Centrală și de Est, iar vârsta este un element clar care contribuie la scăderea satisfacției privind viața în Bulgaria, Croația, Malta, Polonia, Portugalia, România și Slovenia. De asemenea, în două treimi din statele membre UE, mai mult de jumătate dintre respondenți au și preocupări legate de nivelul veniturilor la bătrânețe.
În fapt, în ciuda creșterii care a făcut ca un număr mai mic de persoane să raporteze dificultăți materiale în comparație cu cinci ani în urmă, peste jumătate din populația din 11 state membre raportează în continuare dificultăți financiare. Ca întotdeauna, săracii suferă cel mai mult, iar rezultatele arată o calitate a vieții îmbunătățită mai puțin în rândul categoriilor cu venituri mai mici.
Într-adevăr, mulți europeni manifestă mai puțin optimism cu privire la viitorul copiilor lor decât cu privire la propriul viitor. Însă din nou, și aici sunt prezente diferențe, optimismul privind generațiile viitoare fiind mai scăzut în Austria, Belgia, Republica Cehă, Franța, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda, Slovenia, Spania și Marea Britanie, în timp ce oamenii din Bulgaria, Finlanda, Letonia, Lituania și Polonia cred că perspectivele copiilor lor sunt mai bune decât ale lor înșiși.
În continuare, merită precizat că, în contextul unei dezbateri tot mai extinse și mai controversate privind migrația și mobilitatea în UE, tensiunile percepute între diferitele religii și grupuri etnice au crescut simțitor în anumite țări, în special Bulgaria, Estonia, Danemarca, Germania, Malta, Austria, Franța, Belgia și Italia. Aceasta este realitatea, în ciuda unei scăderi generale a tensiunilor percepute între diferitele grupuri la nivelul societății.
Aceasta este imaginea nuanțată a vieții cetățeanului din UE în momentul în care guvernele, autoritățile locale și regionale, partenerii sociali și societatea civilă pornesc implementarea pilonului drepturilor sociale.
Aceste rezultate ale sondajului european privind calitatea vieții subliniază nevoia de a acorda prioritate atenției îndreptate asupra categoriilor celor mai vulnerabile: șomerii de lungă durată – care prezintă un risc mai mare de sărăcie, excludere socială și probleme de sănătate mintală – în contextul sprijinului activ pentru ocuparea forței de muncă; femeile – care continuă să ducă în spate cea mai mare parte a muncii casnice și de îngrijire – în contextul principiilor privind egalitatea de gen și îngrijirea copilului; asupra sprijinului și serviciilor de îngrijire pentru a asigura dreptul la un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală de-a lungul întregii vieți active; cetățenii în vârstă mai săraci – în contextul dreptului la prestații de bătrânețe și pensii adecvate; precum și asupra disparităților legate de disponibilitatea serviciilor de calitate – în contextul dreptului la acces rapid la asistență medicală și socială accesibile financiar.
Acestea însă sunt doar câteva dintre inițiativele esențiale necesare pentru ca aspirațiile ambițioase ale pilonului să răspundă realității de zi cu zi a cetățenilor europeni. Dacă se dorește într-adevăr ca acesta să fie un moment de referință pentru Europa, acest tip de indicatori trebuie transpuși în măsuri, iar aceste date trebuie transpuse în produse, astfel încât să ne susținem cu adevărat „valorile și modul în care vrem să trăim.”
