Termenul „salariu minim” se referă la diferite restricții de reglementare cu privire la suma minimă pe care angajatorii o pot plăti lucrătorilor. Salariile minime prevăzute de lege sunt reglementate de legi sau norme oficiale. Salariul minim convenit la nivel colectiv este stipulat în contractele colective de muncă încheiate între sindicate și angajatori.
Majoritatea statelor membre UE au un salariu minim național prevăzut de lege, deși nivelul, mecanismele de ajustare și acoperirea acestuia diferă. Austria, Danemarca, Finlanda, Italia și Suedia au salarii minime stabilite prin contracte colective de muncă, în timp ce Cipru are salarii prevăzute de lege pentru diferite ocupații.
Instituțiile UE au proclamat împreună Pilonul european al drepturilor sociale în noiembrie 2017, prezentând angajamentul UE de a asigura salarii echitabile pentru lucrători. Acest lucru include asigurarea unor salarii adecvate pentru lucrători, care să le permită acestora și familiilor lor să aibă un nivel de trai decent, protejând capacitatea lucrătorilor cu un nivel scăzut de calificare și a tinerilor de a găsi un loc de muncă și făcând totodată ca munca să devină atractivă din punct de vedere financiar.
Noua Comisie Europeană, care a preluat mandatul în decembrie 2019, a reiterat acest angajament, punând pe agendă o inițiativă privind o reformă prin care să se stabilească un salariu minim la nivelul UE. Viziunea Comisiei pentru o Europă socială puternică pregătește calea pentru punerea în aplicare a unui Pilon european al drepturilor sociale . La 28 octombrie 2020, Comisia a prezentat o propunere de directivă a UE privind salariile minime adecvate, în urma a două runde de consultări cu partenerii sociali în februarie și iunie. Obiectivul este ca până în 2024 toți lucrătorii din UE să încaseze un salariu corect și adecvat, indiferent unde locuiesc.
Activitatea Eurofound în materie de salarii minime are legătură cu prioritatea Comisiei pentru perioada 2019-2024 privind o economie în serviciul cetățenilor.
· Femeile sunt suprareprezentate în rândul lucrătorilor cu salariu minim în aproape toate statele membre, indiferent de modul în care sunt definiți angajații cu salariu minim.
· Unul din 10 lucrători din UE a obținut venituri apropiate de salariul minim (+/- 10%) în 2017.
· În 2019, multe țări din UE au dezbătut o creștere substanțială suplimentară a salariilor minime după 2020, parțial în raport cu o țintă relativă, parțial în termeni absoluți.
· Atunci când comparăm salariile minime prevăzute de lege cu salariile medii ale tuturor lucrătorilor, constatăm că, de la începutul mileniului curent, salariile minime prevăzute de lege au devenit mai echitabile în comparație cu salariile celorlalți lucrători.
· În ciuda acestei tendințe ascendente, salariile minime din majoritatea țărilor rămân sub 60 % sau chiar sub 50 % din salariile medii. Aceasta este situația în special în statele membre centrale și estice din UE, care au început de la niveluri relative foarte scăzute la începutul mileniului și continuă să aibă ținte de aproximativ 50 % sau sub această valoare în reglementările privind salariul minim.
· În general, 7 din 10 lucrători cu salarii minime raportează cel puțin o dificultate în satisfacerea necesităților, comparativ cu mai puțin de 5 din 10 în rândul celorlalți lucrători; aceste cifre variază însă mult de la un stat la altul. De exemplu, mai puțin de 10 % din lucrătorii cu salarii minime din Danemarca, Finlanda, Germania și Suedia consideră că au dificultăți mari sau foarte mari, comparativ cu 50 %-60 % în Bulgaria, Croația și Cipru și 80 % în Grecia.
· Guvernele din toată Europa reacționează prin măsuri de stabilizare a veniturilor pentru persoanele afectate de criza provocată de pandemia de COVID-19. Salariile minime pot avea, în mixul de politici, rolul de a stabiliza veniturile și, prin urmare, pot să contracareze recesiunea provocată de o spirală descendentă.
· Baza de date EU PolicyWatch a Eurofound arată, de asemenea, că guvernele s-au referit adesea la salariul minim prevăzut de lege atunci când au stabilit pragurile superioare sau inferioare pentru nivelul prestațiilor de sprijin pentru venit, cum ar fi cele pentru reducerea timpului de muncă.
· În special sectoarele și ocupațiile cu număr mai mare de lucrători cu salariu minim, puternic afectate de pandemia de COVID-19 – lucrătorii din agricultură (15 % lucrători cu salariu minim în acest sector și aproximativ 20 % în cazul anumitor locuri de muncă din agricultură), comerțul cu amănuntul (13 %) sau personalul de curățenie și care asigură servicii personale (25 %) – sunt printre cele care au menținut societatea funcțională în perioadele de distanțare socială și de limitare a mișcării persoanelor.
· Alte sectoare și ocupații cu un număr mai mare de lucrători cu salariu minim – în special cei din sectorul serviciilor de cazare și al ospitalității (16 %), artă, divertisment, recreere sau munca în gospodăriile casnice (14 %) ori lucrătorii care asigură servicii personale (16 %) – au fost printre cele care au resimțit efectele măsurilor de sănătate publică încă de la debutul pandemiei de COVID-19.
Most EU Member States have a statutory minimum wage. But its level, adjustment mechanisms and coverage vary.
Eurofound’s e-survey on Living, working and COVID-19 shows that nearly half of households are struggling to make ends meet.
Eurofound provides regular updates on pay in the EU, including an annual study on how minimum wage rates have developed across the EU (as well as Norway and the UK), reviewing how national governments and social partners engage in setting new rates. It also looks at the concept of a living wage, aimed at guaranteeing workers and their families a decent level of living and social participation in response to the inadequacy of income for many working households reliant on existing statutory minimum wage rates.
The annual review on minimum wages for 2023 summarises how minimum wage rates were set during 2022.
In an earlier study on pay in Europe in the 21st century , Eurofound explored the implications of a hypothetical scenario of a minimum wage coordinated at EU level and set at 60% of the median national wage.
COVID-19 is likely to impact the ongoing minimum wage debate, as many workers delivering essential services during the pandemic are at the bottom of the pay ladder, like workers in retail, food-supply chains or care roles. Others low-wage workers, like workers in the accommodation and food sector, or in leisure and entertainment services, have been the first affected by unemployment. With unemployment on the rise, it will be important to see how minimum wages can contribute to the policy mix governments and social partners are currently applying to cushion the economic and social impacts. Eurofound’s e-survey on Living, working and COVID-19 shows that nearly half of households are already struggling to make ends meet. Minimum wages could play a policy role in stabilising incomes.
Most EU countries have a statutory minimum wage. A related but distinct concept is that of a living wage, which is a wage designed to secure a basic but acceptable standard of living for its earner (and, in some cases, household dependents). The living wage rate is based on a detailed, regularly updated costing of the basic services and goods required for such a standard of living and is intended in part to reflect the inadequacy of prevailing statutory minima for that end. Living wage campaigns are generally voluntary and rely on coalitions of interest groups, trade unions and employers working together. These campaigns can take on an advocacy role (Ireland) as well as an accreditation role (UK) where organisations are formally accredited as living wage employers. In line with the fair wage provisions set out in the Social Pillar, Eurofound research aims to provide policymakers with a practical guide to the living wage concept.
Most EU Member States have a statutory national minimum wage in place, although its level, adjustment mechanisms and coverage vary. Austria, Denmark, Finland, Italy and Sweden have minimum wages set within collective agreements, while Cyprus has statutory rates for different occupations.
The EU institutions jointly proclaimed the European Pillar of Social Rights in November 2017, setting out the EU’s commitment to fair wages for workers. This includes ensuring adequate wages for workers to allow them and their families to have a decent standard of living, safeguarding the ability of the low-skilled and young workers to find employment, while also making work financially attractive.
The new European Commission, which took office in December 2019, reiterated this commitment, putting a reform initiative for an EU minimum wage on the agenda. The Commission’s vision for a strong social Europe prepares the way for an Action Plan to implement the Social Pillar. On 28 October 2020, the Commission put forward a proposal for an EU Directive on adequate minimum wages. This was followed by a political agreement between the European Parliament and the Member States on 7 June 2022. The Minimum Wages Directive was adopted in October 2022. The aim is that by 2024 all workers in the EU should earn a fair and adequate wage, no matter where they live.
Eurofound’s work on minimum wages links in with the Commission’s 2019–2024 priority on an economy that works for people.
Eurofound furnizează actualizări periodice cu privire la salariile din UE, inclusiv un studiu anual despre modul în care a crescut rata salariului minim în UE (precum și în Norvegia și Regatul Unit), analizând modul în care guvernele naționale și partenerii sociali se angajează în stabilirea unor noi cote. De asemenea, este analizată noțiunea de salariu de subzistență, menit să garanteze lucrătorilor și familiilor acestora un nivel decent de trai și participare socială, ca răspuns la veniturile insuficiente pentru multe gospodării care se bazează pe rata salariilor minime prevăzute de lege în prezent.
Analiza anuală privind salariile minime pentru 2021 rezumă modul în care au fost stabilite ratele salariului minim pe parcursul anului 2020 – anul marcat de pandemia de COVID-19. Raportul analizează dificultățile cu care se confruntă factorii de decizie de la nivel național și modul în care au reacționat la provocările generate de consecințele economice și sociale ale pandemiei când au luat decizii cu privire la salariul minim. Acesta prezintă măsura în care salariile minime au fost menționate în măsurile de sprijin luate în contextul epidemiei de COVID-19. Analizează progresele înregistrate în ceea ce privește inițiativa UE privind salariile minime adecvate și prezintă reacțiile partenerilor sociali de la nivelul UE și ale factorilor de decizie de la nivel național.
Într-un studiu anterior privind salariile din Europa în secolul 21 , Eurofound a explorat implicațiile unui scenariu ipotetic al unui salariu minim coordonat la nivelul UE și stabilit la 60 % din salariul mediu național.
Este posibil ca pandemia de COVID-19 să influențeze dezbaterea în curs privind salariul minim, deoarece mulți lucrători care furnizează servicii esențiale în timpul pandemiei se află în partea inferioară a scării de salarizare, cum ar fi lucrătorii din comerțul cu amănuntul, din lanțurile de aprovizionare cu alimente sau din rolurile de îngrijire. Alți lucrători cu salarii mici, cum ar fi lucrătorii din sectorul serviciilor de cazare și al alimentației sau din sectorul serviciilor de agrement și divertisment au fost primii afectați de șomaj. Odată cu creșterea șomajului, este important să observăm cum pot contribui salariile minime la combinarea de politici pe care guvernele și partenerii sociali le aplică în prezent pentru a amortiza impactul economic și social. Sondajul electronic Eurofound privind Viața, munca și pandemia de COVID-19 arată că aproape jumătate dintre gospodării se luptă deja să supraviețuiască. Salariile minime ar putea juca un rol politic în stabilizarea veniturilor.
Majoritatea țărilor din UE au un salariu minim garantat. Un concept înrudit, dar diferit, este cel al salariului de subzistență, care este un salariu conceput pentru a asigura un nivel de trai de bază, dar acceptabil pentru angajatul în cauză (și, în unele cazuri, pentru persoanele din gospodărie aflate în întreținerea acestuia). Rata venitului de subzistență se bazează pe o evaluare detaliată, actualizată periodic, a serviciilor și bunurilor de bază necesare pentru un astfel de nivel de trai și este menită parțial să reflecte caracterul neadecvat al salariului minim prevăzut de lege în acest scop. Campaniile privind salariul de subzistență sunt în general voluntare și se bazează pe coaliții ale unor grupuri de interese, sindicate și angajatori care lucrează împreună. Aceste campanii pot avea un rol de reprezentare a unui interes (Irlanda), precum și un rol de acreditare (Regatul Unit), în acesta din urmă organizațiile fiind acreditate oficial ca angajatori care asigură salarii de subzistență. În conformitate cu dispozițiile privind salariul echitabil stabilite în Pilonul european al drepturilor sociale, cercetarea Eurofound își propune să ofere responsabililor de elaborarea politicilor un ghid practic pentru noțiunea de salariu de subzistență.
La solicitarea Parlamentului European și a Comisiei, Eurofound va derula un proiect-pilot privind modificarea salariului minim în UE din 2021 până în 2023. Pentru mai multe informații, consultați secțiunea „Activitatea în curs” de mai jos.
