Adaptarea la timpurile în care trăim: Practici și dispoziții emergente în negocierea colectivă

Negocierea colectivă este esențială pentru economia socială de piață a UE și poate juca un rol important în adaptarea economiei la schimbare. Acest lucru este deosebit de relevant pentru provocările pe termen lung, cum sunt transformarea digitală, îmbătrânirea forței de muncă și schimbările climatice, în cazul cărora negocierea colectivă are un potențial puternic de a genera practici și dispoziții inovatoare în negocierile dintre angajatori și reprezentanții lucrătorilor.

Constatările arată că inovațiile în negocierea colectivă tind să fie progresive și limitate, implicând în principal actualizarea proceselor și a subiectelor ca răspuns la schimbare. Prin urmare, partenerii sociali au potențialul de a valorifica negocierea colectivă ca modalitate de a dezvolta noi practici.

Tranziția digitală este unul dintre cei mai importanți factori ai schimbării în negocierea colectivă, dispozițiile care reglementează telemunca fiind în prezent larg răspândite, iar cele care acoperă implementarea tehnologiei la locul de muncă devenind din ce în ce mai frecvente.

Întrucât schimbările tehnologice au un impact direct asupra cerințelor în materie de competențe și locuri de muncă, negocierea colectivă abordează din ce în ce mai mult recalificarea prin politici de formare. În unele cazuri, negocierea colectivă anticipează reorganizarea viitoare și atenuează impactul pierderilor de locuri de muncă. Dispozițiile abordează, de asemenea, deficitele de forță de muncă, care devin o situație tot mai obișnuită.

Instituții robuste, actori calificați și percepții comune cu privire la provocările dintr-un sector sau dintr-o întreprindere sunt esențiale pentru a facilita practicile și dispozițiile inovatoare în negocierea colectivă. Experiența anterioară în materie de cooperare, reflectată în capacitatea de a încheia contracte colective de muncă, este deosebit de importantă.